De Crăciun

 Nu s-au schimbat prea multe de acum un an, când întrebam dacă  "Primiţi cu colindul?". Acelaşi Moş Căcăcios care se încăpăţânează să nu vină, acelaşi copac omorât şi băgat în casă, aceleaşi luminiţe în tot oraşul, aceleaşi târguri de Crăciun, aceleaşi felicitări insipide către toată lumea şi pe toate căile: sms, facebook, twitter, mail...un deja-vu care se repetă în fiecare an.
 
 Altă ţară însă, alt oraş, altă îmbrăţişare, urări în altă limbă, oameni mai veseli şi linişte.
 
 Îmi lipseşte starea necesară să intru în atmosfera sărbătorilor, mi-a lipsit întotdeauna. În preajma sărbătorilor mă simt că după o beţie crâncenă, prelungită mai multe zile, mă simt că şi cum aş fi futut cea mai grasă şi urâtă femeie de pe planetă, mă simt că şi cum toate pisicile din lume ar fi născut în gură mea, mă simt futut în cur şi agasat de toate pregătirile pentru o zi.



 Îmi desfac încă o sticlă de wiskey, a început deja să ningă.... albă zăpadă...

Doi copii - 8

 -Hei, ce e cu tăcerea asta? Unde ai fost atâtea zile?
 -Am profitat de linişte. Mi-am pus ordine în gânduri..
 -Ai ajuns măcar la un rezultat?
 -Habar n-am, nu mi-a fost bine.
 -Atunci?
 -Important e că sunt aici, restul...nu ştiu, le vom da noi de capăt.
 -Nu e important doar faptul că eşti aici, aşteptam altceva de la tine după atâta tăcere.
 -Ştiu, m-am gândit la asta. Încă suntem copii, nişte copii tembeli.
 -Asta ştiu şi eu.
 -E greu. M-ai dat peste cap, habar nu am ce vreau, sau dacă vreau.
 -...
 -Aş fi vrut să am altă reacţie, aş fi vrut să te iau în braţe şi să îţi spun că totul va fi bine, aş fi vrut, zău!
 -Şi eu simt la fel. Şi teamă, şi fericire, şi supărare, şi că încă nu e momentul. Mai avem un pic de timp să ne hotărâm ce vrem, dacă vrem.
 -E greu să fim trei, hai să ne maturizăm întâi.

Sunt mândru că sunt român

 Nu am ales să mă nasc în România. Pur şi simplu aşa s-a întâmplat. 
 România mea e în suflet, nu în acţiunile altora. România mea nu m-a dezamăgit, oamenii care ar trebui să aibă grijă de ea da.  Oriunde aş fi, România e acasă. De departe, România mea pare mai tristă, dar e acasă. Cu bune sau rele, nu am cum să o scot din suflet. 
 Ca în orice relaţie, am avut parte şi de clipe bune şi de clipe rele. Însă nu suntem compatibili unul cu altul, d-aia am preferat să am o relaţie la distanţă cu ea. O să îmi placă când o să o revăd şi (puţin) probabil o să îi duc dorul.
 Cozonacii nu miros la fel, oamenii nu sunt la fel, mentalităţile nu sunt la fel, drumurile nu sunt la fel. Dar România mea o să fie doar a mea. România e în fiecare. Şi în mine, şi în tine. Aş putea chiar să spun: "România sunt Eu!"
 La mulţi Ani România! La mulţi ani mie! La mulţi ani ţie!

Doi copii - 7

 -Te-ai trezit?
 -Cu greu...încă nu sunt sigur că m-am trezit.
 -Se vede, copil tembel ce eşti.
 -Aşa tembel am fost? 
 -Nu mai mult ca de obicei, fă un duş, spăla-te pe dinţi şi povestim la cafea.
 -De obicei ziceai că sunt amuzant când sunt băut.
 ...
 -De ce când vii băut acasă ai chef de sex?
 -Probabil îmi bagă afrodisiace în băutură? Sau ar trebui să spun că atunci când sunt alcoolizat te vreau mai mult ca de obicei?
 -Prefer s-o facem când eşti treaz. 
 -Prefer s-o facem oricând.
 - Nu cred că ţii minte toate amănuntele. Iar ăsta e un motiv bun să te vreau treaz lângă mine şi în mine.

Doi copii - 6

  -Îmi place să mă plimb cu tine pe plajă.
  -Am fi putut sta peo terasă, o bere ...
  -Da, dar îmi place să fiu cu tine, să simt briza, să aud marea.
  -Am fi putut simţi briza, am fi putut auzi marea, ai fi putut fi cu mine şi pe terasă. Iar eu aş fi fost mulţumit cu o bere rece în mână.
  -Hai să facem o baie în mare.
  -Apoi mergem la bere...
  -Hei, copil tembel...
  - ...
  -Mă provoci?
  ...
  -Nu-i aşa că e mai bine goi în mare?

Provizii? Ce provizii?

 Pe principiul "iarna nu-i ca vara", lumea se pregăteşte de iarnă. Sau a făcut-o până acum. Am urât dintotdeauna murăturile, butoiul cu varză, gemurile şi zacusca aliniate în cămară. Mi se par atât de inutile pregătirile astea în fiecare toamnă. Mai mult, mi se pare inutilă munca femeii, robotind prin bucătărie să umple cămara "pentru la iarnă", ştiind că jumătate din ce e pregătit, va fi aruncat în primăvară.. Iarna mâncăm mai mult? Dacă e frig afară, singura şi unica distracţie e să te duci în cămară şi să salivezi la borcanele pline, la care te-ai chinuit zile în şir?
 
 Cămara mea e la supermarket, acolo sunt aranjate toate frumos, acolo e tot ce am nevoie, când am nevoie, acolo e şi pivniţa cu rafturi întregi de băutură, acolo găsesc orice mi-ar pofti sufleţelul.


 "-Îmi dai, surioară?
 -Cu plăcere..."

Doi copii - 5

-Ce ai?
-Copil tembel, lasă-mă în pace, ştii că nu îmi place să mă întrebi din 5 în 5 minute ce am.
-Nu-mi place să te văd aşa, vreau să ştiu ce ai, d-aia întreb...De câteva zile eşti tot supărat...
-Nu mai întreba, caută răspunsurile la tine!
-Tocmai, nu le găsesc. Şi nu-mi place să te văd închis în tine, supărat şi să nu ştiu ce ai. Vorbeşte cu mine!
-Nu are sens, nu auzi ce spun. Lasă-mă, o să îmi treacă.
-Spune-mi, ce am făcut iar? Ce am spus iar şi te-a deranjat?
-Tocmai, n-ai spus şi n-ai făcut nimic.
-Atunci?
-Ai uitat.
...

-Ai uitat să-mi spui "La mulţi ani!"

10 lucruri pe care să nu le faci când eşti prins

Tu ce scuză ai folosi?

Doi copii - 4

 -Neaţa!..Frumos mod de a mă trezi...
 -Mă gândeam eu că o să îţi placă...
 -Mmmm...
 -Îţi stătea aşa bine: gol şi în erecţie...nu m-am putut abţine, nici nu am vrut. Te-am sărutat, apoi te-am mângâiat. Îmi place să te simt aşa tare în  gură, îmi place să te privesc când termini, îmi place să ţi-o simt în mână când termini.
 -M-aş putea obişnui cu stilul ăsta de a mă trezi.
 -Hai fugi şi fă duş! Ţi se răceşte cafeaua.
 -Copil tembel, lasă-mă să îmi savurez ţigarea de după!

Doi copii - 3

  -Mă dor picioarele, am dansat prea mult.
  -Descalţă-te, o să îţi fie mai bine.
  -Dar...suntem pe stradă...
  -E 4 dimineaţa...cine crezi că te vede? Uite, mă descalţ şi eu.
  ...
  -Ha, ha, ha...copii tembeli ce suntem...desculţi şi cu papucii în mână..
  -Ne purtăm ca şi cum am fi ...
  ...
  -Urci? Am o sticlă de vin la rece...rămâi la mine, dormi cu mine!
  -Ok, dar tu faci cafeaua de dimineaţă!