Babilon

miercuri, 25 noiembrie 2009

marți, 24 noiembrie 2009

Privim cu compasiune un om în scaunul cu rotile când trecem pe lângă el. Ne e milă. Sau întoarcem capul în altă parte pentru a nu-l vedea. Privim acea persoană aşezată în scaunul cu rotile şi ne gândim cât de fericiţi putem fi că suntem întregi fizic şi putem merge pe picioarele noastre, putem alerga. Îi privim uneori ca pe nişte ghinionişti ai sorţii. Alteori îi admirăm pentru puterea lor de a-şi trăi viaţa cu un handicap. Îi privim ca pe nişte handicapaţi. Cuvântul handicapat ne provoacă deseori o stare de disconfort. Ne bucurăm de cele mai multe ori că nu suntem în locul lor. Îi privim cum se chinuie să coboare bordura, îi privim cum stau rugători la uşa unui magazin în care nu pot intra, îi privim împinşi de la spate de altcineva...dar rareori ne oferim să îi ajutăm. Sunt nişte handicapaţi şi atât. Îi ocolim şi le ignorăm nevoile. Deşi ei depind de afecţiunea celor din jur, ne facem că nu observăm asta.

Privesc uneori persoana care împinge căruciorul. Privirea ei e tristă. Are o cruce de dus, o cruce în forma unui scaun cu rotile. O fiinţă umană depinde de ea din toate punctele de vedere. Dacă ea nu ar mai fi, viaţa celui din cărucior ar fi mai grea. Sau nu ar fi decât un chin permanent. Mă întreb al cui e handicapul mai mare: al celui din cărucior, sau al celui care împinge căruciorul? Fericirea celui din scaun depinde de nefericirea celui care îl împinge. Viaţa unuia e sacrificată pentru ca celălalt să se bucure de viaţă.

Aş fi în stare să mă sacrific? Prefer să nu fiu nevoit să aflu răspunsul la întrebarea asta.

Trimite:

luni, 23 noiembrie 2009

Alegeri fraudate

A sosit prima poză de la vot. Sunt convins că au fost mai multe voturi. Din păcate, BEC nu a făcut publice rezultatele exacte ale alegerilor prezidenţiale. Shame on them!

Dovada votului o am de la Deranjata. Să ne susţii şi să ne votezi şi data viitoare.

P.S.: Când mă gândesc că alţi candidaţi au cheltuit o avere să câştige voturile alegătorilor, mă simt ca un mic geniu. Exagerez. Sunt modest, de fapt, mă simt ca un mare GENIU.
Are cineva nevoie de un şef de campanie? ;)

Trimite:

Get it loud

E luni dimineaţă. Bineînţeles că nu am chef de muncă sau de nimic altceva. Lunea e cea mai urâtă zi. Lunea dimineaţa e cea mai nasoală. Îmi trebuie o melodie care să-mi dea energie de dimineaţă, de luni dimineaţă. O melodie care să-mi dea motiv să mă trezesc şi să mă apuc de lucru.
Trezeşte-te!.. E luni dimineaţă!

Trimite:

duminică, 22 noiembrie 2009

E vina mea

De ce nu ne recunoaştem vina când ceva nu merge bine în relaţie? De ce spunem mereu: "Eu am făcut tot ce am putut, tu nu ai făcut nimic."? De ce mă simt mai în largul meu la restaurant decât în bucătăria în care găteşti tu? De ce nu mai zâmbeşti dimineaţa? De ce caut plăcerea prin parcări de TIR-işti? De ce dai vine pe mine că te-ai îngrăşat? De ce spui că îmi put picioarele? De ce te doare capul tot timpul? De ce eşti obosită seara deşi nu faci nimic toată ziua? De ce o femeie nu reuşeşte să îşi ţină bărbatul lângă ea? De ce plângi când îi dau muie la alta? De ce toate lucrurile frumoase dispar? De ce fluturii din stomac mor? De ce nu vorbeşti? De ce cauţi răspunsuri în telenovele? De ce nu eşti cum erai? De ce îţi cauţi iubirea în braţele altuia? De ce primul păcat e atribuit femeii?

Toate astea sunt din vina mea. E vina mea că încă stau lângă tine. E vina mea că încă te iubesc...

Trimite:

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Provocarea

Mâine mergem la vot. Sau nu. De la caz la caz. Fiecare după cum vrea, sau cum are chef. Eu unul o să merg. Şi ştiu şi cu cine o să votez. ;) Pantera Roz e preferata mea în turul asta de scrutin. Din simplul motiv că nu mă regăsesc în promisiunile niciunui candidat. Nici nu vreau să îmi las votul neştampilat, mai bine îl anulez.

Bănuiesc că nu sunt singurul nehotărât, nu sunt singurul care nu are nici un candidat preferat căruia să îi dea votul. Deci, Pantera Roz e candidatul ideal pentru mine. O să desenez un pătrăţel, o să scriu Pantera Roz în el şi o să aplic ştampila cu votat.

Lansez o provocare-concurs pentru toţi susţinătorii Panterei. Mergi la vot. Votează Pantera Roz. Fă o poză buletinului de vot ştampilat pe Pantera Roz şi trimite-mi-o pe mail ( mitzasnk@gmail.com ), împreună cu link-ul blogului tău. Voi publica fiecare poză primită, precum şi un link către blogul celui care mi-o trimite. E destul de fair-play, nu?
Votaţi! Susţineţi!

Trimite:

vineri, 20 noiembrie 2009

Spaţiu intim

Te iubesc, dar lasă-mă să respir! Îmi place să fim împreună, să stăm unul lângă altul, dar am nevoie şi de timp numai pentru mine. Îmi place să te strâng în braţe, să ne sărutăm, să ne iubim, dar nu am tot timpul chef de astea, la fel cum nici tu nu ai. Vreau să mă scarpin la coaie fără să fiu privit, vreau să stau cu gândurile mele, vreau să navighez pe net fără să îmi sufle nimeni în ceafă, vreau să fumez o ţigare în timp ce îmi citesc ziarul, vreau să stau din când în când doar eu cu mine, vreau să stau relaxat în vană şi să îmi rad coaiele, vreau să butonez telecomanda televizorului fără să urmăresc ceva anume. Îmi e bine cu tine, dar îmi e bine şi cu mine. Înţeleg viaţa de cuplu, dar trebuie să înţelegi că viaţa mea o trăiesc doar eu. Viaţa noastră o trăim împreună. Avem nevoie de timp pentru noi înşine, ca să apreciem mai mult momentele petrecute împreună. Nu te mai supăra că vin obosit acasă şi sar direct pe net, sau nu vorbesc, sau mă închid în baie. Simt nevoia de singurătate. Am nevoie de odihnă, am nevoie de relaxare.Am nevoie de timpul petrecut cu mine. Am nevoie de singurătatea mea. Am nevoie doar de mine, uneori. Încearcă să îmi înţelegi şi să îmi respecţi spaţiul intim şi nevoia mea de a fi doar eu cu mine.

Trimite:

2012

Nu ai văzut încă filmul 2012? Hai să îl vedem împreună! ;)

Filmul, cu subtitrare îl poţi găsi aici.

Vizionare plăcută!

Trimite:

joi, 19 noiembrie 2009

Top 300

Am ajuns în Top 300. M-aş fi bucurat mai mult dacă ar fi fost Top 300 Forbes, sau măcar Capital. Dar e bine şi aşa. Marile "succesuri" încep de jos. Uraţi-mi noroc pe mai departe şi poate când o să ajung în unul din topurile menţionate mai sus, o să îmi aduc aminte de voi şi o să vă răspund la salut. Până atunci, mulţumesc vouă, mulţumesc ZeList.

Dacă e adevărat ce spune Pidjin în imagine, mai e cazul să vă spun cine o să iasă Preşedinte? :D Cred în continuare în Pantera Roz ca vot de blam la adresă politicienilor români, ca vot de blam a ceea ce a însemnat campania asta electorală, ca vot de blam la adresa celor care vor cu orice preţ ciolanul. Pantera Roz o să fie opţiunea mea pe buletinul de vot. Susţin, votez!
Gândiţi!

Trimite:

miercuri, 18 noiembrie 2009

Karma, pitici pe creier si lehamite

Piticii mei de pe creier nu au ruşine. Piticii mei de pe creier nu cred în karma. Nu cred în destin. Piticii mei de pe creier s-au născut să mă distrugă. Piticii mei mă fut la/pe/în creier. Ei au cu totul altă treabă decât să îşi pună întrebări existenţiale. Nu îi interesează pe ei de mâna destinului, de soartă, de "ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus". Mi-e lehamite de ei. M-am săturat de ei. Pitici perverşi şi futăcioşi. Pitici care au preluat controlul. Pitici necredincioşi. Pitici nerecunoscători faţă de proprietarul de drept al creierului. Am să încerc să îi trimit în concediu fără plată. Sau în exil. Îmi vreau mintea liberă, nealterată de pitici.

Te naşti cu pitici pe creier sau îi dobândeşti? Ne e scris în destin ca ei să ne fie colocatari ai cutiei craniene? Cum scapi de piticii de pe creier? Merită să încerci să scapi de ei?

Trimite: