Nu-mi prea place mie naţia asta hibridă născută dintr-un Traian şi un Decebal, dar cum nu există pădure fără uscături, nu există naţie fără talente. Pornind de la cele mai inventive modalităţi de a trage chiulul, a înşela pe altul, de a dobândi foloase fără prea multă muncă, mai sunt şi unii (shame on them) care chiar muncesc sau fac ceva. Sunt o grămadă de artişti necunoscuţi, din diverse motive, sunt o grămadă de oameni care au ceva de zis prin ceea ce fac, dar din păcate nu îi ascultă nimeni. Mai apare câte o campanie Tv care sprijină un copil autist, sărac, dar care e un viitor mare talent fiindcă e capabil să aplaude din urechi. Aberaţii scoase la lumină, doar pentru a ne distrage atenţia de la marile şi gravele probleme din jurul nostru. Adevăratele talente stau ascunse în întuneric. Pentru majoritatea dintre ei e un hobby ceea ce fac. Fac din plăcere, fără a simţi nevoia de a ieşi în lumina reflectoarelor. Din păcate, poporul ăsta a fost învăţat să îşi aprecieze talentele post mortem. Doar în acel moment ne dăm seama ce oameni am avut în preajma noastră. Un pic tardiv, şi nu, aici nu se aplică proverbul: "mai bine mai târziu decât niciodată". Ar trebui să deschidem ochii la ceea ce se petrece lângă noi, ar trebui să fim mai ascultători la ce au de zis cei de lângă noi, ar trebui să îi apreciem atunci când au nevoie de aprecierea noastră.
Vă las/invit să îl ascultaţi şi să vă spuneţi părerea despre Tronik, ultima mea descoperire. Chiar sunt curios de părerea voastră. Preferata mea e Mioriţa. Probabil şi din cauza titlului.
În sfârşit, îmi place şi mie o dimineaţă de luni. O dimineaţă în care nu trebuie să mă trezesc cu noaptea în cap, o seara de duminică în care nu mă gândesc că trebuie să mă opresc din băut fiindcă trebuie să mă trezesc de dimineaţă, o dimineaţă în care îmi doresc să dorm, să lenevesc în pat, să îmi beau cafeaua cu amicele de pe mess, să ies pe la 10 la o plimbare, să mă bucur de soare, să respir, să trăiesc. O dimineaţă de luni în care nu am nimic de făcut.
Dar totuşi, aceeaşi dimineaţă stressantă de luni, în care mă gândesc ce voi face, aceeaşi dimineaţă de luni în care îmi fac planuri şi îmi zâmbesc sperând să fie totul bine. O dimineaţă de luni, fără servici. La fel ca toate dimineţile de acum încolo.
Futu-i! S-a făcut luni înainte să îmi dau seama. După un week-end început de cu vineri cu o noapte albă (pardon, o noapte băută), o sâmbătă extrem de lungă la muncă, probabil din cauza alcoolului oboselii, o sâmbătă noaptea cu parcări luminate, o duminică ziua petrecută la grătar şi seara în crâşmă că parcă îmi era sete, dimineaţa de luni m-a luat prin surprindere. A venit mai repede decât mă aşteptam.
"Cri, cri, cri, Dimineaţă de luni, Nu credeam c-o să mai vii, Nici nu îmi doream să apari, Cri, cri, cri."
(Asta a fost o încercare nereuşită de poezie tristă.)
Mi-am făcut curaj, m-am bărbierit, m-am spălat pe dinţi şi am plecat la lucru mai cheaun decât de obicei. O săptămână nouă, cu bune şi rele. O săptămână pe care am început-o obosit, şi sunt convins că o să o termin tot aşa.
Am nevoie de multe lămâi să-mi treacă greaţa. Înapoi la lucru, după o săptămână de concediu. Nu-mi vine să ies din casă, dar sunt şi eu o rotiţă din sistem. Un sclav pe plantaţie. Bună dimineaţa! O săptămână făină. Serviţi-vă cu lămâi!
Am intrat în săptămâna mare. Azi e lunea mare? Cu ce e mai mare? E tot o zi de luni, o zi împuţită de luni, în care a trebuit iar să mă trezesc (mai devreme cu o oră încă), să plec iar spre serviciul care nu îmi aduce nici o satisfacţie, să fiu fals încă o zi şi să zâmbesc aiurea. Preferam să mă găsească dimineaţa de luni în cârciumă, vesel cu motiv, să râd fiindcă aşa îmi vine, să văd oamenii frumoşi, să mă bucur de aerul curat de dimineaţă...
Cred că am greşit mult într-o viaţă anterioară de mă trezesc în fiecare luni dimineaţă la fel de ciufut.
Ciufuţelile mă urmăresc şi în dimineaţa asta. Iar luni, iar trezire, iar început de săptămână, iar muncă, iar aşteptări de week-end.De ce mă trezesc lunea ciufut?
Duminică seara m-a apucat setea. M-am enervat că nu puteam să mi-o astâmpăr. Pe sete, bineînţeles. Iar fata de la bar mă îmbia cu încă o bere, şi încă una, şi o tequila şi un Jack' mic şi încă o bere...Futu-i! S-a făcut luni, eu sunt încă în cârciumă...Futu-i ziua de luni...futu-l pe cel care a inventat-o!
Dacă nu am voie să conduc când sunt beat...cum dracu' să ajung la lucru?
Fiindcă azi e ziua mea, îmi fac o dedicaţie. Omit azi faptul că e luni. Promit să nu beau mai mult decât trebuie, o să încerc să îmi revin după week-end-ul ăsta. O să îmi fie bine. La mulţi ani mie!
Cine vrea o bucată de tort, să îmi spună din timp, să am timp să mă acopăr cu frişcă şi sos de ciocolată, căci tortul sunt Eu. ;)
Listen to the lyrics! ;)
LaterEdit: Pentru băieţi am bere si tequila..fără frişcă. :P
A trecut şi sărbătoarea capitalistă a iubirii. Cu ce te lauzi?
Tot luni dimineaţă e. Tot mahmur sunt. Nu am chef iar de încă o săptămână de muncă. Vreau vacanţă, concediu, zile libere. Măcar dimineţile de luni să fie libere. Cer prea mult?
Din nou luni dimineaţă, din nou frig, din nou somn şi ridicat greu din pat, din nou o melodie care să mă trezească brusc şi să mă aducă cu picioarele pe pământ. Welcome to the jungle, baby!
Trezirea. Pişu de dimineaţă. Spălarea pe dinţi. Inchiloţarea. Cafeaua şi ţigara. Plecarea la muncă. ( nu neapărat în ordinea asta ) O dimineaţă de luni obişnuită. Cu acelaşi chin de a ne despărţi de patul drag, de weekend-ul care tocmai s-a terminat. O luăm de la început. Iar. Şi iar... O săptămână faină şi repede!
Iar e luni. Iar începe săptămâna. Cu chef sau fără. Mai degrabă fără. Musai să mă dau jos din pat şi să mă mobilizez. Mai e un pic până începe weekendul. Aşteptăm toţi să înceapă sfârşitul săptămânii. E ciudat cum aşteptăm să înceapă sfârşitul, nu?
În mod normal îmi plac începuturile. Dar nu toate.
Nu-mi place începutul de an, cu prima lui zi de muncă, nu-mi plac dimineţile de luni, nu-mi place să mă trezesc de dimineaţă şi să merg la muncă, pur şi simplu nu îmi place. Sunt multe lucruri care nu îmi plac dar trebuie să le fac.
O melodie de sfârşit de an. Cu vise pentru noul an. O melodie care mă face să mă gândesc la ce a fost, la ce va fi. În nici un caz nu mă gândesc la ce ar fi putut să fie. Din simplul motiv că nu a fost şi nu are rost să îmi fac scenarii pe nişte situaţii ipotetice.
"Sweet dreams are made of this
Who am I to disagree?
Travel the world and the seven seas
Everybody's looking for something
Some of them want to use you
Some of them want to get used by you
Some of them want to abuse you
Some of them want to be abused
I wanna use you and abuse you
I wanna know what's inside you
Hold your head up, movin' on
Keep your head up, movin' on
Hold your head up, movin' on
Keep your head up, movin' on
Hold your head up, movin' on
Keep your head up, movin' on
Movin' on!
I'm gonna use you and abuse you
I'm gonna know what's inside
Gonna use you and abuse you
I'm gonna know what's inside you"
Postări
