sâmbătă, 31 octombrie 2009

Proşti



Dacă aş fi avut inspiraţia când am fost mic să îmi doresc să cresc mare şi prost, aş fi dus-o bine acum. Cu condiţia ca visul meu să devină realitate. Să cresc mare şi prost. Sau mare prost.
 
 Cum se face că proştii au parte de posturi de conducere? Cel care îi angajează e mai prost ca el? Sau pur şi simplu proştii se recunosc şi se apreciază între ei? E o conspiraţie a proştilor?
 
 Te naşti prost sau devii prost? Ştie cineva o reţetă pentru a deveni prost?
 
 Se pare că proştii au parte de ce e mai bun în viaţă. Să fie doar din cauza ignoranţei lor? Din cauza prostiei care le conduce viaţa?
 
 Pentru proşti toate lucrurile sunt simple. Proştii nu pun întrebări, ei execută. Proştii se laudă cu prostia lor. Proştii vorbesc mult şi de pomană, deşi ei au impresia că spun ceva inteligent. Proştii râd tot timpul. Proştii sunt mândri de ei. Proştii monopolizează discuţia. Proştii fac tot posibilul să fie în centrul atenţiei. Proştii spun tot ce le trece prin minte, nu gândesc ceea ce spun. Proştii sunt fericiţi în prostia lor.
 
 Fericiţi cei săraci cu duhul!

vineri, 30 octombrie 2009

Judecătorul



La două zile după ce am murit a venit momentul să mă prezint în faţa Judecătorului. Aşteptam oarecum clipa asta. Aveam amintirile la mine. Îmi era proaspăt în minte tot ce făcusem toată viaţa, fără nici un lapsus. Lucrurile cu care mă mândream, lucrurile ascunse (pe care nu le dezvaluisem nimănui şi pe care încercam să le ascund şi să le uit), lucrurile care m-au făcut fericit sau trist, momentele de glorie, eşecurile, toate îmi treceau prin faţa ochilor ca şi cum aş vedea un film pe fast-forward. Mă vedeam fumând prima ţigare, mă vedeam făcându-mi prima labă, mă vedeam furând bomboane de la magazinul din colţ, mă vedeam fericit ţinând o fată de mână, mă vedeam liber, mă vedeam cheltuind,mă vedeam dând o muie, mă vedeam beat prin cârciumi, mă vedeam mire, tată, bătrân, mă vedeam înotând, mă vedeam plângând. Era filmul meu.
 Aşteptam să fiu chemat, să fiu supus întrebărilor, să spun de ce mă căiesc, să spun ce am priceput din viaţa care tocmai s-a terminat. Eram liniştit. Ştiam doar că am trăit. Şi bune, şi rele. Simţeam că am ajuns în momentul în care trebuia să trec la nivelul următor. Asta dacă Judecătorul nu consideră că trebuie să o iau de la capăt. Deşi, orice decizie ar fi luat el, mie mi-ar fi fost bine. Nu regretam nimic din ce am trăit. Nu regretam nici faptul că nu mai trăiesc fizic. Aveam o stare de bine general. Nu aveam păreri de rău, dar nici de bine. Eram împăcat. Acceptam toată existenţa mea. Aşa cum fusese ea.
 Eram pregătit pentru întâlnirea decisivă: întâlnirea cu Judecătorul.
 
 A sosit momentul: faţă în faţă cu Judecătorul. Când eram în viaţă mă speria oarcum gândul ăsta. Nu ştiam cum arată, nu ştiam ce mă va întreba, nu ştiam cum va judeca el viaţa mea. Acum stăteam în faţa lui. Stăteam şi mă priveam. Mă vedeam ca într-o oglindă. Judecătorul eram eu. Eu îmi judecam viaţa. Eu eram cel care hotărăşte dacă merit să trec la nivelul următor sau nu. Eu eram cel care eram spectator la filmul meu. Era decizia mea dacă încerc să mai trăiesc o dată sau amân momentul.
 
 Mi-aş fi dorit să mai trăiesc o dată. Dar curiozitatea mă făcea să îmi doresc să merg mai departe. Să văd ce e în nivelul următor.

joi, 29 octombrie 2009

Pantera roz - Bilanţ după 10 zile

Acum o săptămână jumătate am lansat  Pantera Roz oficial in cursa prezidentiala. Apoi am inceput efectiv campania electorala  a Panterei Roz. După o săptămână jumătate, observ candidatul roz ca fiind un candidat demn de încredere, îl văd ca fiind liderul candidaţilor din blogosferă. De fapt, cred că e şi singurul candidat din blogosferă.  Unii bloggeri au împărtăşit ideea, alţii au preluat-o efectiv ca pe o leapşă, alţii se implică efectiv în promovarea Panterei. Am rămas plăcut surprins să văd că bloggeri despre care nu ştiam au preluat ideea şi au dat-o mai departe. Mi-a plăcut să îmi descopăr candidatul pe diferite bloguri, susţinut, aplaudat la scenă deschisă. Lista susţinătorilor e mare şi tind să cred că e în continuă creştere. Sunt convins că Pantera Roz e pe mult mai multe bloguri decât am găsit eu, sunt convins că măcar jumătate din cei care spun acum că susţin Pantera o vor şi vota la alegeri în lipsa altui candidat.  Pentru că asta e ideea campaniei electorale a  Panterei Roz: un vot de blam la adresa politicienilor.
 
  Cei care au susţinut şi susţin în continuare candidatul blogosferei sunt:  Achilianu, Gmx, Roxy, MrB, Andrei wzk, Pisi, Sufletica, AiaCuParu, Culian, FetitaJunglei, Stava, Cezurlis, Licuriciul Orb, Liviu Chifane, Adrian Barbat, Ianculescu Cristian, Laura Teodora, Petronela Bruma, Laurentiu Elena, Neydamn, Skykery, Adela, Rauol...  Aceştia sunt câţiva dintre susţinătorii Panterei Roz. Cred că sunt mult mai mulţi susţinători, doar că nu am apucat încă să îi văd/citesc pe toţi.O să continui monitorizarea campaniei şi o să vă rog să îmi trimiteţi link-uri în cazul în care am omis pe cineva.
 
 Mulţumesc tuturor!
 
 Votaţi, susţineţi!

BannerFans.com


 


 

miercuri, 28 octombrie 2009

Cafea cu aromă de muscă



Obosit după o zi de servici, îmi fac o cafea şi mă pun în faţa laptop-ului. Îmi aprind o ţigare, dau câteva click-uri pe ici pe colo. E un ritual zilnic.
 
 Mirosul de cafea îmi încânta nările. Savuram cafeaua aburindă de lângă mine. Aproape că îmi ploua în gură. Iau cana cu cafea, dau să o duc la gură...dar ceva din cană îmi distrage atenţia. Mă uit. Stupoare! O muscă se spăla pe picioare în cafeaua mea. În mult prea savurata mea cafea. Ritualul meu zilnic părea că se duce dracului din cauza unei muşte infecte care s-a încăpăţânat să trăiască după prima zăpadă. O muscă sinucigaşă care vroia să îşi încheie socotelile cu lumea în cafeaua mea. De ce nu putea fi o muscă emo? Să îşi taie venele liniştită într-un colţ al casei? De ce a vrut că eu să asist la moartea ei? Spera cumva că o să o salvez? Mi-am pierdut cinci minute privind musca în încercările ei zadarnice de a înota, de a ieşi din cană. Nu reuşea şi eu nu aveam nici cea mai mică intenţie să o ajut. Iniţial am vrut să o ignor şi să o scot din cană să îmi beau liniştit cafeaua. M-am răzgândit însă. Am început să torn cu linguriţa cafea fierbinte peste ea. Se încăpăţâna însă să trăiască, se zbătea în încercarea disperată de a supravieţui. Mă uitam la ea şi mi-au trecut prin cap imagini din filmul "The Fly", filmul în care un cercetător se transformă în muscă. Mi-am amintit şi de Spiderman. Îmi imaginam o luptă între Spiderman şi Muscă. Îmi doream să câştige Spiderman.
 
 Am scos musca cu linguriţa şi am aşezat-o în scrumieră. Am ars-o cu ţigarea ca să îi curm suferinţa. Îmi spuneam că a fost o muscă vikingă şi ăsta e ritualul ei de înmormântare.
 
 Mi-am băut liniştit cafeaua pe care am savurat-o mai mult decât ar fi trebuit din cauza unei muşte. Cafea cu aromă de muscă. Do not try this at home.

Curăţenia de toamnă



 În week-end o să am ceva timp liber. Cel puţin aşa sper. Mi-am propus ca în week-end-ul ăsta să îmi fac curăţenie în lista de bloguri din blogroll. Îmi place să îi citesc pe toţi pe care îi am acolo, îmi sunt dragi, fiecare în felul lui. Pe majoritatea i-am adăugat fiindcă la momentul respectiv îmi plăcea ce citesc. Din păcate, unii nu mai au timp de blogul lor, sau s-au săturat de scris, sau sunt în pană de idei. Cert e că sunt câţiva care nu mai sunt activi pe blog. Pe aceia o să îi şterg în week-end. Cu ocazia asta o să fac şi o regulă nouă pentru cei care vor să apară în blogroll-ul meu cât şi pentru cei care vor să continue să fie în blogroll. O să şterg orice blog care nu mai are activitate în ultimele două săptămâni. E imposibil să nu ai timp două săptămâni să scrii ceva, e imposibil să nu ai ceva de spus în două săptămâni. Poate părea că nu sunt fair-play, că unii or să mă aibă în continuare în blogroll, iar eu nu o să îi mai am. Lipsa lor de activitate cum pare? Faptul că ei nu mai sunt printre noi din diverse motive nu e tot lipsă de fair play? Un blog care nu mai are nici o postare de mai bine de o lună, e un blog mort. Iar morţii stau la cimitir.
 
 În week-end începe curăţenia de toamnă. Orice blog fără activitate în ultimele două săptămâni va fi şters.
 
 Am I wrong?

marți, 27 octombrie 2009

Tic Tac


Timpul trece, prea repede, mult prea repede. Trăim în prezent cu amintiri din trecut, viitorul îl visăm. Prezentul e de fapt o înşiruire de trecuturi, mai mult sau mai puţin recente. Prezentul e mult prea scurt pentru a-l simţi şi a-l trăi cu adevărat. Prezentul e continuu. În fiecare moment e prezent şi în fiecare moment devine trecut. Totul se întâmplă în trecut, în trecutul apropiat. Prezentul trece prea repede, şi devine trecut. Trăim trecutul. Tot ce simţim, tot ce gândim, tot ce facem e la timpul trecut. Acum devine atunci. În momentul în care realizez că fac ceva, îmi dau seama că deja am făcut. S-a scurs prezentul pe lângă mine. Trăim într-un prezent trecut continuu. Aşteptăm un anumit moment, ca să ne dăm seama că de fapt acel moment a fost prea scurt şi rămânem doar cu amintirea lui. Suntem ceea ce suntem datorită amintirilor. Prezentul e relativ, poate nici nu e. Nu conştientizăm prezentul. Prezentul e trecut. Informaţia ajunge la creier mai încet decât scurgerea timpului. Timpul trece prea repede. Acum o săptămână mă jucam cu puţa în nisip. Acum 5 zile m-am îndrăgostit prima dată, cu 4 zile în urmă terminam facultatea, alaltăieri îmi ţineam prima dată copilul în braţe, ieri mi-am luat casă şi maşină. În momentul ăsta trebuie să mă gândesc ce am făcut, pentru că momentul acesta e continuu. Aş vrea să îmi amintesc ce am făcut în viitor. Existenţa mea ar fi simplă dacă aş şti ce am făcut peste o zi, sau peste o săptămână, sau peste un an. Azi devine ieri, la fel cum şi mâine tot ieri este.
Trăiesc într-un timp care se mişcă prea repede pentru mine. Opriţi timpul! Nu ştiu ce se întâmplă, ştiu doar ce s-a întâmplat.

luni, 26 octombrie 2009

Dumitru

Am găsit o melodie, originală de altfel, cu şi despre Dumitru. Fiindcă tot a fost azi sărbătoarea lui. Enjoy!

duminică, 25 octombrie 2009

Mărimea contează?




Nu uita de: link

Românisme

 În războiul dintre Iran şi Irak, un iranian şi un irakian stau faţă în
 faţă în tranşee şi se împuşcă de zor. La un moment dat iranianului i se
 blochează puşca:
 - ... mă-tii de puşcă împuţită! înjură iranianul în cea mai pură limbă
 românească de care era el în stare. Irakianul îl aude şi îl întreabă
 într-o românească stâlcită:
 - Bei, da de inde ştii tu româneşte, bei?
 - Păi am făcut şcoală în România.
 - Zeu? Şi unde fecut tu şcoală?
 - În Timişoara.
 - Nu mai spune! Şi ce şcoală fecut tu, bei?
 - Politehnica. Da' tu de unde ştii româneşte?
 - Pei şi eu fecut şcoală la România.
 - Daaa? Ce şcoală?
 - Eu fecut Medicin la Tîrgu Mureş.
 Iranianul între timp îşi reparase puşca şi începe să tragă după irakian
 rafală după rafală, încărcător după încărcător:
 - Ia de-aici, mama ta de ungur!

sâmbătă, 24 octombrie 2009

O oră



Câte lucruri poţi face într-o oră? Ce anume ai face dacă ai şti că mai ai numai o oră de trăit? Din momentul în care ceasul începe să ticăie ai fix 60 de minute să faci orice îţi trece prin cap. Sunt multe de făcut şi prea puţin timp. Mult prea puţin.
 
 Aş face dragoste. Asta aş face în ultima oră de viaţă. Dintr-un motiv egoist probabil. M-aş gândi numai la mine, la ce simt eu şi cum mă simt eu. Aş vrea că ultima oră să fie una de satisfacţie maximă, orgasmatică. Să îmi simt toţi muşchii tremurând de plăcere, să mă simt în viaţă şi sleit de energie la finalul orei fatidice.
 
 Noaptea asta trecem la ora de iarnă, avem o oră în plus week-end-ul ăsta. Ştiu că ora oficială se schimbă în timpul nopţii, dar suntem liberi să o schimbăm şi să profităm de ea la orice oră. Avem o oră în plus de trăit când vrem şi cum vrem.Tu cum o petreci? Ce faci în ora asta în plus? 

De ce?

De ce pot să mă piş fără să mă cac, dar nu pot să mă cac fără să nu mă piş?

vineri, 23 octombrie 2009

The One



La o ejaculare este eliminat un volum cuprins între 2 şi 6 mililitri cu un număr de aproximativ de 120 de milioane de spermatozoizi pe mililitru de spermă.
 
 Şi numai unul e câştigător. Şansele unui spermatozoid de deveni uman sunt infime. ( Nu pun la socoteală spermatozoizii ejaculaţi în alte părţi/locuri decât în cele care i-ar putea da o şansa la viaţă. )
 
 Din atâtea milioane unul singur e răspunzător pentru restul vieţii noastre. Dacă informaţia genetică care o are el nu e informaţia pe care ulterior noi nu ne-o dorim? Cu ce e mai bun acel unic spermatozoid care ajunge primul şi fecundează? Cum se face selecţia la ei? Depinde doar de rapiditate? Dacă spermatozoidul care m-a conceput pe mine a fost leneş, dar s-a lăsat dus de val şi astfel a ajuns primul? Sau dacă era cel mai rapid? Sau ar fi trebuit să fie altul, dar a fost mâncat de ceilalţi spermatozoizi? Fiecare spermatozoid ne-ar fi putut da altă viaţă, alte sentimente, altă înfăţişare. Creatorul meu e un spermatozoid mic, mic care a avut norocul să ajungă primul. Câte alte milioane de spermatozoizi se pierd şi mor necunoscuţi doar fiindcă nu au avut şansa de a ajunge primii. Ovulul se dezvoltă într-o mare de spermatozoizi morţi, inutili, necâştigători. E preţul plătit pentru naşterea unei vieţi
Încă dinainte fazei embrionare suntem obligaţi de natură să fim cei mai buni, cei mai rapizi, cei mai cei. Unii reuşim, alţii nu. Deşi, toţi ne-am născut din spermatozoizi campioni. Toţi am plecat de la cel mai bun spermatozoid din acea generaţie de spermatozoizi. Cum ar fi fost însă dacă ar fi fost altul? De ce e întrecere între ei? De ce nu se ejaculează un singur spermatozoid? The One. El să fie cel ales, el să meargă câştigător spre ovul. Fără grabă, fără competiţie. Fără sentimente negative din partea milioanelor de spermatozoizi necâştigători.  .

miercuri, 21 octombrie 2009

Şi fetele vor striptis



Nu sunt un bun dansator. Dar îmi place din când în când să mă zbengui şi eu pe ringul de dans. Sau la vreo petrecere. Sunt fan blues-uri. Poate fiindcă sunt cele mai uşor de dansat. ;) Iau parteneră în braţe şi începem să ne legănăm. Îmi mai scapă mâna în jos, simt şi eu o bucă în palmă, se cuibăreşte la pieptul meu, îi simt sânii tari pe pieptul meu, îi simt parfumul, mă strânge în braţe, părul ei îmi gâdilă gâtul... Uneori, în condiţiile astea, e inevitabilă o erecţie. Nu am avut plângeri până acum din cauza asta. Trăieşti momentul, deci e firesc să nu fie nimic deranjabil sau deplasat.
 
 În ultima vreme m-am uitat pe RedTube. Am văzut pe acolo câteva filmuleţe care mi-au deschis apetitul pentru dans. Nu orice fel de dans. Un dans doar pentru fete. Striptis masculin. Aş face striptis. Îmi surâde ideea, mi se pare incitantă şi excitantă în acelaşi timp. O petrecere de fete, iar eu personajul principal al dansului erotic. Un chef de burlace, un party în pijamale... Cu siguranţă m-aş distra. M-aş simţi bine ştiindu-mă privit în timp ce dansez şi mă dezbrac. Poate sunt exhibiţionist. Poate vreau doar o experienţă. E clar că trebuie să încerc şi asta. Să văd cum e. Să trăiesc sentimentul. Şi fetele vor să se distreze. ;) Accept propuneri. ;)

marți, 20 octombrie 2009

Campanie electorală - Leapşa



Presupun că nu sunt singurul scârbit de clasa politică românească şi de politicienii ei. M-am săturat de Ridzi, Meir, Băsescu, Johannis, Boc şi care dracu' or mai fi. Nu avem o clasă politică, nu avem politicieni de carieră, nu avem oameni la putere care să vrea binele ţării ăsteia şi al poporului român. Vin alegerile. Aceeaşi mizerie electorală, aceeaşi împroşcare cu noroi, aceleaşi promisiuni deşarte, acelaşi căcat.
 
 Majoritatea tinerilor nu vor să meargă la vot. Nu au cu cine vota, pe bună dreptate.
 
 Propun un candidat la preşedenţie. Oficial lansez în campania electorală Pantera Roz.
 
 Pantera Roz - Preşedinte!
 
 E de preferat Pantera Roz în locul tuturor bufonilor care ne vor votul. În locul bufonilor care se vor/visează preşedinţi.
 
 Militez pentru mersul la vot. Vreau ştampila pusă pe Pantera Roz. Chiar dacă nu va fi tipărit pe buletinul de vot o căsuţă în care să scrie Pantera Roz, o putem desena noi cu pixul. Împreună putem face asta! Putem să le dăm bufonilor un vot de blam. Putem să le dăm un candidat pe măsură: Pantera Roz.
 
 Informaţia pe bloguri circulă foarte repede. Suntem o comunitate mare, în creştere. Putem face că Pantera Roz să meargă în turul doi al alegerilor. Putem să ne facem auziţi cu ajutorul ei. Putem să ignorăm clasa politică prin prezenţa la vot şi anularea votului votând Pantera Roz. Putem să ne motivăm şi să mergem la vot împotriva bufonilor. Votaţi Pantera Roz! Susţineţi mişcarea electorală a Panterei Roz! Lua-ţi-o ca pe o leapşă, publicaţi materiale politice în favoarea Panterei Roz, folosiţi afişul electoral al Panterei Roz, da-ţi leapşa la cât mai mulţi bloggeri. Împreună ne putem face auziţi. Împreună putem schimba ceva.

Prima leapşă electorală merge la: Achilianu, Gmx, Roxy, BadPisi, Sufletica, Calin, Culian, FetitaJunglei, Stava, InBonobo, şi tuturor care vor să o preia şi să militeze pentru Pantera Roz.

SUSŢIN, VOTEZ!

Later edit: am creat un banner daca vreti sa sustineti miscarea ;)

BannerFans.com


 


 

luni, 19 octombrie 2009

Pantera Roz - Preşedinte



Se apropie iar alegerile. O să înceapă iar spectacolul murdar şi infect al celor  care ne vor votul. Vor urma iar mici şi bere, spectacole electorale, mizerii în talk-show-uri politice, rufe murdare spălate în public, promisiuni deşarte. Şi toate cu acelaşi scop: acela de a fi preşedintele ţării ăsteia pentru următorii ani. Un spectacol urât, cu actori urâţi. L-aş vota pe cel care ar spune deschis: "Du-vă în pula mea! Vreau să fur şi să o duc bine. Mă doare în cur de voi şi acum şi după ce voi fi preşedinte. Nu mă interesează ţara asta ci doar binele meu personal." Dar nici unul nu o să aibă curaj să spună asta. Deşi toţi cei înscrişi în cursa prezidenţială o gândesc.
 
 O să merg să votez. O să votez iar cu Pantera Roz. Ştiu că nu o să câştige alegerile, dar e cea mai bună alegere. O să mă prezint la vot şi o să le dau un vot de blam. O să îi ignor aşa cum ne ignoră şi ei pe noi. Aşa ar trebui să facem toţi. Să mergem şi să anulăm votul. Absenteismul la vot nu e o soluţie. Ignorarea politicienilor da.
 
 Votaţi Pantera Roz!





duminică, 18 octombrie 2009

REVOLUŢIA RESPONSABILĂ






Descriere:
A ÎNCEPUT REVOLUŢIA RESPONSABILĂ
DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!

Strigaţi în lumea largă că Ţara e furată

Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

articolul 47 NIVELUL DE TRAI Constituţia Romaniei

(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

DECÉNT, -Ă, decenți, -te, adj. Cuviincios, pudic. – Din fr. décent, lat. decens, -ntis. (sursa DEX 98)

DECÉNT adj. 1. v. politicos. 2. pudic, rușinos, sfios. (O comportare ~.) 3. acceptabil, onorabil. (Duce o viață ~.) (sursa Sinonime)

NE-AM SĂTURAT DE NIVELUL DE TRAI RUŞINOS ŞI SFIOS!
VOM INFORMA FIECARE CETĂŢEAN AL ROMÂNIEI ASUPRA TUTUROR DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR PE CARE LE AVEM!
VOM INTERZICE MINCIUNA POLITICĂ!
VOM TREZI SPIRITUL CIVIC AL TUTUROR ROMÂNILOR!
NE VOM FOLOSI PUTEREA PENTRU A CONSTRUI O ROMÂNIE LIBERĂ, DEMOCRATICĂ ŞI RESPONSABILĂ!

OBIECTIVE
NOI, POPORUL ROMÂNIEI, PENTRU RESTABILIREA DREPTAŢII, DEMOCRATIEI, LIBERTATII SI ADEVARATELOR VALORI ALE ACESTUI NEAM, INIŢIEM URMATOARELE:

Pentru inceput expunem primele 3 obiective. In scopul indeplinirii acestora vom folosi toate mijloacele democratiei.

1. INFORMAREA POPULATIEI.
UN POPOR CARE NU-SI CUNOASTE DREPTURILE NU VA PRETINDE NICIODATA SA LE OBTINA!

Vom desfasura campanii de informare a cetatenilor asupra DREPTURILOR, LIBERTATILOR si RESPONSABILITATILOR pe care acestia le au.
Aceste campanii se pot desfasura numai cu implicarea responsabila a fiecaruia dintre noi.

2. TREZIREA CONSTIINTEI CIVICE.
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

3. INREZICEREA MINCIUNII POLITICE.
Noi, Poporul Romaniei, in spiritul democratiei si al RESPONSABILITATII dispunem INTREZICEREA MINCIUNII POLITICE PRIN CONSTITUTIE:

articolul 82 CONSTITUTIA ROMANIEI

VALIDAREA MANDATULUI ŞI DEPUNEREA JURĂMÂNTULUI

(1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României este validat de Curtea Constituţională.

(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, următorul jurământ: “Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”.

Aliniatul 2 al articolului 82 din CONSTITUTIA ROMANIEI reprezinta NULITATEA ABSOLUTA in eficienta legislativa. INVOCAREA DIVINITATII NU POATE AVEA ROL LEGISLATIV. Valoarea juramantului este pur simbolica! In ultimii 20 de ani politicienii au distorsionat insemnatatea juramantului facandu-l sinonim cu minciuna JURAMANT = DEMAGOGIE.

Degradarea noastra ca natie, din toate punctele de vedere, este cauzata de JURAMINTELE LOR FALSE.

Nu se poate ca noi toti, cetatenii de rand sa simtim pe pielea noastra consecintele legilor date de ei, iar ei sa isi asume o eventuala pedeapsa invocand divinitatea. ACEASTA NU POATE FI NORMALITATEA!

Candidatul a carui alegere va fi validata, va trebuie sa semneze in fata poporului, CONTRACTUL cu CETATENII ROMANIEI, care sa contina PROGRAMUL PREZENTAT populatiei in campania electorala pe baza caruia a fost ales, sa isi asume obligatiile contractuale si sa RASPUNDA PENTRU INCALCAREA CONTRACTULUI.

In calcarea contractului va atrage dupa sine urmatoarele consecinte:

PIERDEREA FUNCTIEI, PIERDEREA DREPTULUI DE A FI ALES, PIERDEREA DREPTULUI DE A ALEGE, PIERDEREA DREPTULUI DE A DETINE ORICE FUNCTIE PUBLICA.

AVEM NEVOIE DE OAMENI RESPONSABILI, NU DE MINCIUNA!

Date de contact

Email:

Site web:

vineri, 16 octombrie 2009

Concesii


 Se spune că o concesie atrage după sine altele. Ne luăm de unul sau de una că au ajuns în top, sau într-un post de conducere fiindcă l-a pupat/lins pe unul în fund, sau a supt pula cui trebuie, sau s-a culcat cu cine trebuie.Suntem invidioşi că unii dintre noi sunt oportunişti şi profită de situaţie. Şi pupă în fund cu zâmbetul pe buze, că o sug fără resentimente, că se fut şi o duc bine. De fapt suntem invidioşi că noi nu avem curajul să facem asta, sau nu avem ocazia asta. Nu ştim să lingem în cur, nu ştim sau nu vrem să sugem pula pe bani, nu ne futem cu oricine. Atunci nu ar trebui să ne plângem de milă că suntem în căcat şi alţii o duc bine. Alţii au tupeu să facă orice pentru a-şi atinge scopul. Noi stăm şi ne uităm la ei. Îi arătăm cu degetul şi îi judecăm. Dar când tragem linie, ce avem? Noi nimic, ei totul. Nu e ciudat că fericirea e uneori doar la o muie distanţă? Depinde doar de care parte a pulii eşti.

Brrrr


E frig. Trebuie să mă gândesc să mă îmbrac mai gros. Nu am de ales. De azi o să port chiloţi.  Deşi nu îmi place, deşi nu îi suport. E necesar însă. O să fie tot mai frig, iar bijuteriile trebuie protejate. Îmi e dor de vară şi de libertatea din jeanşi. Mai e un pic până vine iar canicula. ;)

joi, 15 octombrie 2009

Frumoasa şi bestia



Nu, nu e povestea cu frumoasa prinţesă şi bestia urâtă. Vreau să vorbesc despre fetele frumoase şi bune (frumoasa) care au tot ce vor şi sunt nemulţumite, şi fetele urâte şi grase (bestia) care oferă totul şi nu pimesc nimic. Fetele frumoase şi bune au maşini scumpe, sunt înţolite bine, au fiţe şi se fut pe bani deşi nu o recunosc. Ele sunt cele care reuşesc pe pizda lor, la propriu. Fetele urâte şi grase sunt nefericite. Vor şi ele un pic de afecţiune şi oferă totul celui care le arată un pic de afecţiune. Din punct de vedere sexual, bestiile nu au nici o reţinere, ele sunt cele mai bune felaţioniste, ele vor să îşi vadă bărbatul fericit cu orice preţ. Frumoasele au fiţe şi la capitolul ăsta: se fut doar cu cine vor ele, sug pula (dar numai pe bani), nu le interesează ce simte bărbatul de lângă ele. Ele sunt bune, deci în creieraşul lor ele merită totul. Bestiile ştiu că sunt urâte şi nu le doreşte nimeni, de aceea oferă tot ce pot oferi (uneori şi mai mult), doar pentru a avea pe cineva alături. Frumoasa nu ştie să gătească, ea mănâncă la restaurant. Bestia e o bucătăreasă bună, de altfel se vede asta după straturile de grăsime de pe ea. Frumoasa nu face curăţenie, nu spală haine, nu calcă; ea îşi permite menajeră. Bestia face de toate în casă, să fie mulţumit bărbatul când vine acasă. Pe frumoasă toţi bărbaţii vor să o fută. Pe bestie nu vrea nimeni, depinde doar de gradul de alcoolizare al bărbatului şi de numărul de refuzuri din partea frumoasei. Frumoasa şi-a început viaţă sexuală de tânără, are km de pulă la activ, e sătulă de pulă şi face sex doar din obligaţie. Bestia a rămas nefutută până la sfârşitul facultăţii, de aceea profită la maximum de fiecare cm de pulă, îi place şi vrea tot timpul. Frumoasa nu merge pe jos, nu merge cu autobuzul, nu merge la munte cu cortul; ea merge doar la sală şi la saună să se întâlnească cu alte frumoase. Bestia merge pe jos, merge în drumeţii, ea vrea să slăbească. Nu merge însă la sală fiindcă râd frumoasele de ea. Frumoasele nu fac copii decât cu contract prenupţial. Bestiile fac copii pentru a-şi ţine bărbatul aproape. Frumoasele îmbătrânesc şi devin bestii. Bestiile rămân aşa cum sunt, ştiu să se facă plăcute în ciuda aspectului fizic. Frumoasele sunt curve. Bestiile sunt soţii şi mame devotate. Frumoasele sunt preferate la chefuri şi orgii, bestiile la cratiţă şi cu copii.
 
 Încă mai caut o bestie frumoasă, femeia 2 în 1: frumoasă şi bestie în acelaşi timp.

miercuri, 14 octombrie 2009

Pişu cu spectatori



Mânat de un instinct primar de a-mi satisface nevoile fizice şi din lipsa toaletelor de pe marginea şoselelor, am tras azi pe dreapta, într-o parcare, să mi-o scutur şi eu un pic. Nu e prea plăcut să te plimbi cu pişatul în tine. Mai ales pe frigurile astea. Ai tot timpul impresia că o să îi dai drumul şi o să faci pe tine. Aşadar, parcarea e cea mai bună pentru un pişu. Nu incomodezi circulaţia, te pui în spatele maşinii şi îi dai drumul. Opresc, îmi aprind o ţigare, mă dau jos din maşină, scot mătărânga din pantaloni şi încep. şşşşşş. Doamne, ce bine era. În spatele maşinii mele, opreşte o maşină. Io aveam treabă, şi încă ce treabă! Mă uit spre maşina oprită. O şoferiţă şi o pasageră în dreapta ei. Se uită la mine şi îmi zâmbesc. OMG! Mă priveau făcând pişu. Nu cred că se vedea altceva decât jetul. Mă gândesc că or avea şi ele o treabă asemănătoare şi aşteaptă să termin şi eu să plec, să-şi poată vedea şi ele de treabă. Termin cu pişu, îmi închid jeanşii, mă uit la ele, le trag cu ochiul şi mă urc în maşină. Plec. Mă uit în retrovizoare. Fetele, semnalizează şi ele şi pleacă din parcare. Hmm... Au oprit doar să mă privească. Le las să mă depăşească şi mă uit la ele. Ele se uită la mine, îmi zâmbesc şi îmi fac cu mâna.
 
 Data viitoare o să vând bilete. ;)

marți, 13 octombrie 2009

Love at first sight


  Cred că am greşit titlul dar o să îl corectez.  
  Love at first sight. Deja domnişoarele savurează, frustratele visează, iar altele pur şi simplu o neagă deşi le-ar surâde ideea.
  Dragostea la prima vedere se aplică doar în momentul în care fata care îmi apare în faţa ochilor se apropie de standardul pe care îl doresc, de aspectul fizic. Refuz să cred că m-aş putea îndrăgosti la prima vedere de o ţărăncuţă din piaţă care îmi vinde cartofi şi e plină de pământ, sub unghii, în păr, cred că şi în pizdă are glia străbună. Categoric nu ar putea să îmi pice cu tronc o astfel de fată, oricât de drăguţă ar fi. Nu simt absolut nimic când o văd. În schimb, dacă aş vedea-o pe la 3 dimineaţa într-un striptease, după mai multe sticle de jack, situaţia ar sta cu totul altfel. Mi-ar place ce văd, cu siguranţă. 
  Prima impresie contează! Contează să îmi facă plăcere. Iar dacă îmi face plăcere ce văd, gândul meu zboară. Clar că nu la iubirea ca sentiment, ci la iubirea fizică. Încep să mi-o imaginez în cele mai intime momente. Mi-o imaginez goală, mi-o imaginez transpirată şi orgasmatică, mi-o imaginez felându-mă, mi-o imaginez satisfăcută şi plină de spermă, mi-o imaginez adormind satisfăcută pe pieptul meu. 
  Dacă toate aceste imagini din mintea mea  îmi face placere, aş putea să mă îndrăgostesc la first sight. 
  Deşi, cred că ar fi mai corect să spun "love at first night”. Pentru că imaginaţia mea o ia razna şi primul gând îmi fuge la o noapte orgasmatica. 
  Am corectat şi titlul acum: ”love at first night”, în loc de "love at first sight”

luni, 12 octombrie 2009

Jos chiloţii !


De ce simt nevoia femeile să îşi etaleze chilotii? Sunt chiloţii de femei prea mari, sau blugii sunt de vină că sunt cu talie joasă?Le văd cu bluze scurte şi cu spatele/burta gol/goală şi inevitabilii chiloţi care ies din pantaloni. Imaginea e şi mai plăcută când se apleacă: blugii parcă coboară iar chiloţii urcă. Chiloţi, tanga, de toate culorile, de toate modelele, chiloţi pentru toţi ochii.Fetele le ştiam timide, dar moda asta cu chiloţii la vedere se pare că le-a prins pe toate. Nasol e când unele mândre purtătoare de chiloţi la vedere uită să îi schimbe zilnic şi le vezi elasticul lor murdar. Sau sunt alb-gălbui, galben-maronii... Dar ce contează amănuntul ăsta, atâta vreme cât lumea le poate admiră lenjeria intimă fără să le dezbrace? Ce senzaţie îţi provoacă o pereche de chiloţi murdari? În nici un caz una de excitare. :( Nu ar fi mai simplu şi mai economic să nu poarte lenjeria intimă? Prefer să văd direct bucile unei fete, decât o pereche murdară de chiloţi, jegul care îi acoperă partea intimă. Jos chiloţii!

duminică, 11 octombrie 2009

Băutul ca şi competiţie



Aseară am băut. Mult. M-am întâlnit cu nişte amici şi ne-am apucat de treabă. :D Nu mai sunt mare fan alcool, dar nu refuz nici o invitaţie când mi se oferă. Aşadar, eu cu încă doi amici ne-am întâlnit la o bere. Iniţial a fost o bere. ;) La un moment dat, unul dintre ei, uşor turmentat a început să se laude cu cât poate bea el. Hmmm?! Nu văd nici un motiv de laudă în asta. Beau cât îmi face plăcere, beau până cad sub masă, beau dacă am chef, beau dacă am cu cine, beau dacă mi-e sete. Nu am stat niciodată să mă gândesc cât de mult beau, în nici un caz nu am început vre-odată să mă laud cât de mult pot eu să beau. Sunt zile şi zile. Zile în care am chef să beau şi nu pot duce, zile când mă apuc de băut şi nu ştiu când au trecut deja câteva zile şi eu sunt tot cu paharul/sticla în mână, zile în care poate o bere îmi e de ajuns. Totul e relativ. Depinde de stare, de anturaj, de oboseală, de chef, de sete...Băutul nu e o competiţie, nu e sport. Bei de plăcere sau din obişnuinţă. Sau le confunzi. :D Nu mă pasionează astfel de competiţii, nu beau ca să demonstrez cuiva ceva. Nu fac pariuri că beau mai mult decât cineva. Beau ca să mă simt bine, sau ca să mă îmbăt.
 
 Mă uitam la amicul meu care deja nu mai articula corect toate cuvintele, dar ne spunea cât de mult bea el. Mă gândeam cu ce altceva ar putea să se laude, sau dacă ăsta e unicul lui motiv de laudă. E pueril să te lauzi cu aşa ceva, e sub limita inteligenţei, e un mod de a te băga în seamă, vrei să fii apreciat pentru asta. Ei bine, nu. Nu mă interesează cât bei, nu stau să contorizez cât bei, nu intru într-o astfel de competiţie. Beau cât îmi pică bine sau până uit de mine. Dar nu fac concurs. Deşi aseară aş fi câştigat detaşat. :D Pe la 2 noaptea îmi era sete şi nu mai aveam cu cine să beau. "Sportivul" deja dormea de o oră cu capul pe masă. Era prea mult pentru el, iar lauda lui era doar o vorbă în vânt.


Pavel Stratan-Eu beu

vineri, 9 octombrie 2009

Autostopista



Obişnuiesc să mai iau autostopişti în maşină. Conduc mult şi uneori am chef să ascult ce au alţii de zis, alteori îmi place să aberez cu străinii, alteori le testez limitele conducând ca nebunul doar pentru a le vedea reacţiile, alteori nu am bani de ţigări, alteori mi se face milă de cei de pe marginea străzii.
 
 Azi, am oprit să iau o autostopistă. O domnişorică, pe marginea străzii, cu mâna întinsă. Îmbrăcată bine, drăbguţă, ţărancă dar drăguţă. Urcă în maşină. Simţul meu olfactiv o ia razna. Un amalgam de ceapă, brânză,  slănină, spray ieftin şi naftalină, amestecate toate cu un miros puternic de şosete bărbăteşti purtate mai mult de 2 săptămâni. Era 11 dimineaţa şi fata asta mirosea ca o sobolanita la ciclu, proaspăt ieşită din canalizare. O întreb unde merge la ora asta? La servici îmi spune ea. Din gura proaspăt deschisă a fetei mi-a invadat olfactivul un miros de pulă stătută. La toţi ne pute gura dimineaţa, dar există pastă de dinţi, sau gumă de mestecat. La cum îi puţea gura, fătuca asta cred că a adormit cu pula în gură şi s-a trezit cu ea tot în gură. Probabil crede că sperma ţine loc de pastă de dinţi. Ce lucrezi, o întreb testându-mi limitele olfactive. Într-o pizzerie, vine răspunsul. Bleac! Sunt fan pizza, dar de la domnişoara asta nu îmi vine să mănânc nimic. Nesimţit la culme o întreb: faci curăţenie acolo? NU, îmi spune ea, lucrez în bucătărie. Îmi venea deja să vomit. Simţeam cum stomacul meu să răscoală împotriva firii, cum vrea să erupă. Mă gândeam ce funny ar fi să vomit pe ea. Să o umplu de sus până jos cu acidul meu gastric răsculat de persoana ei. Norocul ei că nu am mâncat nimic de dimineaţă, deci nu aveam ce bora. Din păcate pentru mine, din fericire pentru ea.
 
 Nu am mai scos un cuvânt şi ca să fiu sigur că nici ea nu o va face am dat muzica tare.
 
 Deschid geamul la maxim şi îmi aprind o ţigare. Aerul plimbat prin maşină îmi aducea în nări mirosul ei de hoit împuţit. 30 de km am fumat nonstop, vre-o 5 sau 6 ţigări. Mă gândeam că ar fi culmea să se dea jos din maşină şi să îmi spună mulţumesc. Cred că aş fi bătut-o. După ce mi-a împuţit maşina şi mi-a răvăşit stomacul şi olfactivul, aş fi fost în stare să o leg de maşină şi să o duc înapoi de unde am luat-o. Din fericire pentru ea, a scos din geantă 10 lei înainte de a coborâ din maşină.
 
 Am oprit la primul chioşc şi am rugat-o pe tanti de acolo să îmi schimbe banii. Să pută la ea în chioşc nu la mine în maşină.
 
 App: de banii aia mi-am luat un deodorant de maşină. :D

Am întâlnit un Ent



 Nu ştii ce e ăla un Ent? Sigur ştii, doar că nu îţi aminteşti. :P Ai văzut "Stăpânul inelelor". Enţii sunt copacii ăia cu chip de om, care se răscoală împotriva vrăjitorului negru. Şi câştiga bătălia. 
 
 A întâlnit şi eu un Ent. Nu a vrut să vorbească cu mine. Probabil îşi făcea somnul, sau medita, sau pur şi simplu nu avea chef de vorbă. Dar m-a lăsat să îl fotografiez, a stat cuminte la şedinţa foto. Ar fi o idee super mişto să vedem mai mulţi Enţi prin oraş, sau prin parcuri. Ar fi interesant. Şi reconfortant pentru privire. Mi-ar place să mă plimb printr-un parc populat de Enţi. Ţie nu?

joi, 8 octombrie 2009

Trecerile de pietoni

Trecerile de pietoni sunt pentru pietoni. Eu aşa ştiu. Mă enervez instantaneu când văd bicicliştii trecând pe bicicletă pe trecerea de pietoni şi aşteptând să le dai prioriotate. Nu mi se pare normal. E o trecere de pietoni, iar biciclistul nu e pieton. La fel mă enervează oamenii care efectiv pun piciorul pe trecerea de pietoni fără să se asigure deloc. E viaţa lor în joc. Cred că nu îi interesează deloc viaţa sau sănătatea lor. Nu m-ar deranja lucrul ăsta, dar îmi pun şi mie, ca şofer, viaţa în pericol. O limită de bun simţ ar trebui să aibă în ei şi să se asigure înainte de a trece strada, chiar şi pe trecerea de pietoni. Mă mai enervează cei care fac slalom printre maşini. Trec în fugă o bandă de circulaţie, se opresc, mai fug una şi tot aşa. De cele mai multe ori se află şi câte o trecere de pietoni în zonă, dar ei se încăpăţănează să îşi simtă adrenalina la maxim, probabil. Mai sunt bătrânii, care încep să treacă strada (pe trecere sau nu), se opresc la jumătatea drumului, se uită la maşina care se apropie şi nu ştiu ce să facă: să se întoarcă sau nu. Îi vezi pur şi simplu stând în mijlocul străzii ca nişte vaci venite de la păscut. Hotărăşte-te ce pula mea vrei să faci! Treci sau nu! Dar nu mai sta ca o vită în mijlocul străzii.
 
 Câinii comunitari în schimb s-au adaptat vieţii cotidiene. Ei ştiu să stea cuminţi la semafor până se face verde şi să treacă strada cuminţi, ei se opresc şi se asigură înainte de a trece strada, ei folosesc trecerile de pietoni cum trebuie. Oare e aşa greu pentru pietoni să îi privească şi să se comporte că atare? 

miercuri, 7 octombrie 2009

marți, 6 octombrie 2009

Niciodată

Am fost provocat iar de Sufleţica. Iniţial nu am vrut să dau curs provocării, sunt prea dese lepşele în ultima vreme, o să îmi transform blogul într-o mare lepşuială. Lepşuţa primită de la Sufleţica, pare simplă: trebuie să spun ce nu aş face, o înşiruire de lucruri pe care nu le-aş face niciodată. De un lucru sunt sigur că nu l-aş face niciodată, restul sunt discutabile, deci nu vorbesc despre ele.
 
 Prin cea mai nefericită întâmplare, dacă mi s-ar naşte un copil handicapat nu aş fi în stare să îl păstrez. Nici nu aş vrea să îl păstrez. Aş prefera să sufăr o perioadă scurtă de timp, decât să îl am alături toată viaţa şi să suferim împreună. I-aş face şi lui rău, mi-aş face şi mie.  Altfel stă treaba dacă în urma unui accident persoana dragă rămâne cu un handicap. Dar să se nască cu un handicap şi să te chinui să îl ţii lângă tine, nu mi se pare corect nici faţă de el, nici faţă de mine. Mai ales dacă e un handicap psihic. Copilul ăla o să fie o legumă toată viaţa iar eu sclavul lui. Nu m-aş bucura nici o clipă de el şi nici el de mine. Nu ne-am putea bucura de nimic împreună. Nu am putea avea o relaţie normală tată-fiu. Ştiu că sunt crud, dar e mai bine aşa. Nu cred că trebuie să fim martiri într-o astfel de situaţie. Cred că ar trebui să ne lăsăm conduşi de luciditate şi nu de sentimente şi să ne gândim la binele nostru şi la binele copilului. La ce îi putem oferi noi lui, şi ce ne poate oferi el nouă. Unde ar fi sprijinul la bătrâneţe? Ce s-ar întâmpla cu el dacă noi murim? Cine o să mai aibă grijă de el? Cum o să se descurce? Pare greu şi dureros să renunţi la un copil handicapat, dar e spre binele tuturor să fie aşa. O să vină vremea când copii vecinilor or să iasă la joacă afară, or să meargă la şcoală, or să aibă copii la rândul lor; iar eu o să stau tot timpul ăsta în casă cu un copil handicapat căruia trebuie să îi explic (în cazul în care înţelege) tot ce se întâmplă în jurul lui şi de ce e el diferit de restul lumii, de ce nu poate să aibă o viaţă normală, cu ce a greşit de s-a născut aşa, de ce m-am chinuit să îi ofer o viaţă pe care nu i-o pot oferi.
 
 Tu ce nu ai face niciodată?

Facebook

 Mă distrez în ultima vreme pe Facebook. Sunt o grămadă de quiz-uri pe acolo care mă distrează la culme. Dai un click, sau răspunzi la nişte întrebări aiurea, şi hop cu rezultatul. Unele sunt haioase, altele ilare de-a dreptul. Iată câteva exemple:







Aştept comentarii la quiz-urile astea. ;)

luni, 5 octombrie 2009

La munte

 Marea majoritate a vacanţelor mi le-am petrecut pe munte, cu cortul, făcând trasee mai mult sau mai puţin grele, vizitându-mi ţara pe jos, admirând şi bucurându-mă de natură. Am făcut de câteva ori creasta Făgăraşului, am văzut Apusenii, am fost la Târgul de Fete de pe muntele Găina, am fost în Haţeg, am intrat în peşteri, am făcut alpinism, m-am bucurat de ţara asta frumoasă în vremea în care nu era plină de pet-uri şi urme de grătare şi ATV-uri. Am avut noroc, probabil.
 Numai când mă gândesc parcă mă dor iar umerii de la rucsacul ăla pe cadru, un rucsac rusesc moştenit de la un prieten, de cortul de două persoane care cântarea vre-o 10 kile, de toate proviziile îngrămădite în rucscac, de băutura în sticle de sticlă pe care tot în spate le cărai. Îmi plăceau nopţile. Nopţile lângă foc. Nopţile în care sticla se plimba din mână în mână, fumam Carpaţi şi povesteam, cântam. Cântam Compact, Colibri, Phoenix. Mai aveam şi alte cântece, cântece de munte le spuneam noi. Cântece cu versuri explicite. Am găsit câteva pe youtube, sunt un pic mai light, sunt cenzurate.









Ar mai fi destule cântece pe care le aveam în repertoriu. Cântece transmise de la o generaţie la alta de montainiarzi. Mi-e dor de gaşca de atunci, de plecările noastre pe munte, de locurile mişto, dar mai ales de nopţile cu cântece şi voie bună.

duminică, 4 octombrie 2009

Du-te-n ... mea !


Nu-mi plac fetele care folosesc expresii ca: "Pula mea", "Du-te-n pula mea!","Să-mi sugi pula!",...tot ce ţine de pulă. Nu prea înţeleg fetele care spun asta. Un băiat te poate trimite în pula lui, că are...dar o fată? Pula ei e cea a prietenului/amantului/soţului. În a cui te trimite? Şi dacă chiar o face, ce excitaţie are ea? Pentru un băiat e simplu: îşi doreşte pe cineva în pulă. ( App: dacă îi spun unei fete "Du-te-n pula mea", nu o înjur; îmi pun o dorinţă. :D )
O fată care te înjură folosind pula poate fi ignorată. Nu are fizic o pulă, deci vorba ei rămâne doar o vorbă aruncată în vânt, fără nici o implicaţie sau conotaţie sexuală. De ce nu spune: "Du-te-n pizda mea", "Să-mi sugi lindicul", "Pizda mea" ? De ce foloseşte un organ pe care nu îl are? Doar fiindcă vorba asta e împământenită? Sau fiindcă nu îşi poate lua gândul de la pulă? (Se ştie că cea mai grea operaţie la femei e operaţia pe creier să i se scoată pula din cap.)
Pentru un băiat cuvântul pulă e folosit în vorbire ca semn de punctuaţie(Am fost la facultate în pula mea.), că şi cuvânt care exprimă o stare(Mă simt ca pula.), un obiect(E ca pula), ca şi cuvânt de apelare a unui prieten(Băi pulă.), ca motiv de a încheia o discuţie (O pulă!..), că expresie sinonimă pentru "te rog" (Adu-mi, în pula mea, o bere!)...lista poate continua. Tot universul unui băiat se învârte în jurul cuvântului pulă. Pentru că are cu ce! E pe pula lui.
Domnişoară dragă care foloseşti pula simţindu-te mai bărbată: du-te-n pula mea şi caută-ţi altă expresie.


Later Edit: Culian si  Mace mi-au sugerat să integrez clipul acesta, ca o completare a celor spuse mai sus. Enjoy.

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Ce caut eu in viata mea?

Ce caut eu în viaţa mea? De ce-am venit să-mi tulbur liniştea?
Am o stare de căcat, care văd că se permanentizează. Să fie numai toamna de vină? Sau s-a umplut paharul şi începe să dea pe dinafară? O să-mi revin, nu ştiu insă când. Nu mai am răbdare.
Băieţii mari nu plâng, sunt plini de sânge...



Florin Chilian - Ce caut eu in viata mea

Eu sunt D-zeu


MIHAI  [ebraica] Miyka'el = Cine este ca Dumnezeu?
BOGDAN [slava] dar de la Dumnezeu; bog = Dumnezeu + dan = dar 



 Asta înseamnă numele meu. Se pare, totuşi, că există o legătură între mine şi D-zeu. Chiar dacă nici unul din noi nu recunoaşte asta. Suntem de fapt una şi aceeaşi persoană. L-am creat după chipul şi asemănarea mea. Dar e doar o replică. Un fake. Eu sunt originalul. De fapt sunt unicul care contează în lumea asta. Din simplul motiv că doar EU îmi trăiesc viaţa. Tot ce se întâmplă în jurul meu e doar o consecinţă a acţiunilor mele. Sunt buricul universului. De fapt, nu...eu sunt Universul. Totul gravitează în jurul meu. Eu am creat totul, eu voi distruge totul. Încă nu înţeleg care e menirea acestui univers. Încă nu înţeleg care e menirea mea. Toate se întâmplă cu un scop, eu nu cunosc scopul. Poate o să înţeleg mai multe în nivelul următor al jocului. Dacă nu, o iau de la capăt. Trebuie să se termine povestea asta undeva. Eu sunt începutul, şi sfârşitul. Pe tabla mea de şah sunt şi pion, şi tură, şi rege, şi cal, şi nebun. Şi alb, şi negru. Eu sunt lumina şi întunericul. Sunt eu peste tot. Într-o personalitate duală: şi bun şi rău. Eu sunt şi D-zeu, şi darul lui/meu pt tine.
 
 Fericiţi voi ce credeţi în mine...

vineri, 2 octombrie 2009

M-am săturat.



Ce faci când viaţa ta nu merge aşa cum îţi doreşti? Când dintr-un căcat pici într-alt căcat mai mare? Când nimic nu îţi merge cum trebuie sau aşa cum ai vrea? Te bucuri doar că eşti sănătos şi mori cu speranţa că îţi va fi mai bine, că lucrurile îşi vor reveni la normal? Ce faci însă când te saturi să aştepţi să îţi fie mai bine? Când chiar vrei să îţi fie bine şi vezi că nu ţi-e? Cât rezişti? Câtă răbdare trebuie să ai? Speranţa e tot mai mică, ştii că doar te amăgeşti. Apropo: unde se duce speranţa când se duce? 
  E vorba de perioada sabatică a fiecăruia? De ce apar perioadele astea? Te întăreşte o perioadă în care o duci greu? Sau pe viitor îţi spui: "am mai trecut prin vremuri grele" ? La ce bun toate astea? Viaţa e scurtă, de ce nu poate fi frumoasă? De ce avem nevoie de perioade grele, de perioade în care nimic nu îţi iese, momente în care te afunzi din ce în ce mai rău?
  E vorba de energiile pe care le atragi? Mă refer la Legea Atracţiei. Adică, dacă te gândeşti destul de mult la un lucru, atunci acel lucru ţi se va întâmpla. Cine îşi doreşte să îi meargă rău? Cum dracu poţi să te gândeşti în roz când toată viaţă ta e în negru? De unde atâta putere? Sau la ce bun să pui un pic de roz într-un negru complet? Dă bine, sau de ce? Când toată viaţa ta se duce dracului, cum te poţi gândi la îngeraşi? Când tuturor le merge bine, numai ţie rău, de unde energie să te gândeşti la ceva bun? Când tot binele tău ţi se întoarce rău, mai ai chef să faci bine?
  Sau e doctrina creştină care spune să întorci şi celălalt obraz? L-am întors, apoi iar, şi iar...am obrajii roşii. M-am săturat.

joi, 1 octombrie 2009

Ziua internaţională a lepşei

 În ultima vreme primesc tot mai des lepşe. Ori mă iubeşte lumea, ori mă urăşte. Cert e că le primesc. De data asta Laly e vinovată. :D Laly îmi spunea că azi e ziua internaţională a muzicii. Eu ştiam că e ziua internaţională a cafelei. Amândoi avem dreptate. ;) Cică trebuie să postez o melodie preferată, sau cea mai preferată. Cam greu, îmi plac cam multe melodii, nu ştiu la care să mă opresc. Aşa că, o să combin zilele astea două într-o singură melodie.




Ca orice leapşă care se respectă, o dau şi eu mai departe: Achilianu, Pisi, Culian.Mai vrea cineva?

Etichete

20 de ani (1) 2010 (2) 2011 (1) 4non blondes (1) 5 ani (1) 60 de min (2) 7 ani (1) 999 (2) aberaţii (34) abuzuri (1) acdc (1) adio (1) adrenalina (3) adulter (2) afise (1) aiurea (14) albastru (1) alcool (5) alegeri (8) amici (2) amintiri (7) anal (2) angajatori (1) aniversari (1) antract (1) anybody seen my baby (1) autostop (2) babe (1) babilonia (1) bancuri (14) bani (1) bani pe net (1) beauty (1) beţie (7) bine (9) blog (31) blogosfera (1) bloguri (3) blonde (4) bonuri de masa (1) boxeri. de sezon (1) brad (1) buci (1) bude (3) Bulă (1) bun vs rău (3) ca la ei (1) cacat (3) cadouri (1) cafea (5) caldura umana (1) campanii (6) cancer (1) canicula (1) cantece (2) cantecul pastelui (1) carciumareasa (1) cargo (2) catalogari (3) căcat (25) căciulă (1) căutări (3) câini (4) chefuri (3) chiloţi (2) citate (1) ciufut (8) clejani (1) clone (1) club (2) clubbing (1) coaie (1) colindat (1) concesii (1) concurs (2) copii (2) copilarii (2) copy-paste (4) costum de baie (1) croaziera (1) culmi (1) cum ar fi daca... (2) cur (1) curve (21) D-na (1) D-zeu (6) d'ale mele (30) d'ale vieţii (62) da (1) de ce-uri (6) de dragoste (1) de pe mail (1) de sezon (8) de vanzare (2) decizii (2) definitii (17) desene (1) desene animate (1) despre (1) dezamagit (2) dimineaţa (18) distractie (2) do this at home (35) doi copii (9) don't do this at home (46) dorinţe (1) droguri (1) drumuri (1) emigrant (1) enervare (9) epilare (1) eu (68) eu cu mine (7) eu si ea (30) eu..D-na si Ea (4) euro (1) facebook (1) fantezie (2) fără cuvinte (1) febra (1) felatie (1) felaţie (13) femei (55) fericire (4) fete (1) filme (2) filozofie (11) firestarter (1) fiţe (5) floci (2) fluturi (1) foame (1) fool's garden (1) frig (2) fuck (2) fumat (1) fun (1) funny (18) gagici (1) gasca (1) geniu (2) ger (2) Germania (2) get it loud (13) ghinioane (1) glume (1) gnr (1) god bless (1) gratar (2) hand-job (2) handicap (2) happyfish (1) haz de necaz (1) hoţi (1) iarba verde (1) iarna (4) ideile mele (2) idioţenii (21) idioţi (3) indicatoare (2) indiferent (1) inimioare (1) internet (4) interviuri (2) intimitate (4) înjur (2) întrebari (3) întrebări (19) jocuri (3) karma (1) la anu' (2) la mulţi ani (3) labagii (1) leapsa (1) leapşa (12) lemon tree (1) libertate (3) limba (1) link (1) link exchange (1) literatura (1) localuri (1) love (11) luni (23) made in romania (59) mancare (1) mare (2) mare e grădina (15) masaj erotic (1) masculin (1) masina de sex (2) maturitate (3) mă gândesc să emigrez (4) mesaje (1) mess (4) militie (2) mincinosi (1) minciuni (1) miniprix (1) mirare (1) mireasă (1) misogin (6) mituri (2) moarte (4) mobil (1) moda (1) monede (1) money (1) monogamie (1) Mos Craciun (4) moşu (1) ms (1) muci (4) muie (15) munchen (2) munte (1) musca (1) muzica (35) na'vi (1) nebune (1) nebunii (10) nedreptate (1) nepasare (2) nepăsare (2) nervi (1) nervos (2) news (1) not funny (1) noutati (1) nu (3) nu-mi place (5) nudist (4) nuntă (1) o vorba (1) oameni de caca (1) oare? (2) oferte (1) oldies (1) online (6) orgasm (1) original (1) Pantera Roz (6) party (3) paypal (1) păpuci (1) personaje fabuloase (3) perversitate (1) petreceri (1) pietoni (1) pinguini (1) pişat (8) pişoar (1) pişu (4) pitici (2) pitici pe creier (1) piţipoance (5) pizda (1) placeri (1) plagiat (1) plaja (5) plictis (9) poezie (1) poezii (1) politică (8) pornstar (1) povesti (4) poze (2) poziţii (3) premiu (1) presa (1) prezervative (2) prieteni (2) proaste (1) prodigy (1) promo (2) proşti (5) provizii (1) provocare (1) proză (4) publicitate (1) pula (20) pula mea (8) pulă beată (1) raceala (1) rău (6) răutăcisme (1) real (1) reclame (1) reguli (1) religie (1) revelion (2) rolling stones (1) romania iz my country (26) romanisme (4) românisme (10) ruşine (1) rutina (2) sacrificiu (1) sarbatori (4) savage garden (1) sătul (10) sâni (1) scaun (1) scrisoare (1) sentimente (6) sex (51) sex in maşină (3) sex in public (1) sex online (2) sex oral (3) sexy (1) sfaturi (1) sfinţi (1) shame on them (2) shit (2) singur (4) smooth (1) soare (1) somn (1) sondaj (2) spam (1) sperma (1) spermatozoid (1) stop (1) strange (8) striptis (1) sunt bun (4) surf (1) şcoală (3) tampiti (1) te iubesc (2) teama (1) telefon (2) telefonie (1) tequila (3) teste (1) textile (1) tic-tac (1) timp (2) tinerete (1) tnt (1) top (1) touch and go (1) trecut (1) trezirea (24) tribuna (1) trist (3) tv (3) twitter (1) ţâţe (1) ţigări (1) ucideri (1) un nou inceput (1) vacanta (1) valoarea mea (14) vara (4) viata de cuplu (2) viata mea (55) video (49) viitor (1) virtual (1) vise (9) vodafone (2) vodka (1) vorbe de duh (1) vot (8) welcome to the jungle (1) what's up (1) wiskey (1) wrong hole (1) xxx (4) yahoo (1) zapada (3) zdob si zdub (1)