joi, 31 decembrie 2009

La mulţi ani!


 Distracţie maximă la petrecere. Beţi responsabil. Fiţi responsabili. La mulţi ani!
 
 
 PS: Urările astea cu "responabil" mi le adresam mie. :D

marți, 29 decembrie 2009

Acelaşi eu, altă ea


Ora 18:
-Mă simt obosită. Te superi dacă nu ieşim azi în oraş?
-Nu, e ok. Stai şi odihneşte-te.

Ora 19:
Aveam chef de ieşit, dar na. Mai sunt şi zile de-astea, când unul dintre noi nu are dispoziţia necesară pentru ieşit, când unul din noi vrea să stea, să se odihnească, să aibă timp pentru el şi gândurile lui sau pur şi simplu să doarmă.
Dar eu chiar aveam chef de ieşit. Parcă mă mâna ceva de acasă. Mă uitam la telefon. Aşteptam să sune cineva. Îmi doream să sune, să mă cheme la o bere, un vin, fie şi o cola...

Ora 21:
Mă apuc eu de sunat. Întâi un prieten: era plecat din oraş. Altul: era obosit. Altul: se certase cu prietena. Altul: ... O sun pe Ea: era la un chef. Futu-i. Se pare că sunt blamat să stau în casă. Mă uit cu poftă la sticla de tequila. Îmi e sete. Pun două shot-uri. Să nu beau singur.

Ora 23:
Lucrez de dimineaţă. Sticla de tequila e aproape goală. Eu încep să nu mai văd bine, dar nu-i problemă. O să mă pun să dorm.

Ora 23,15:
Sună telefonul. Era Ea. "-Am plecat de la chef. Hai să ne vedem." "Sunt în trening, mi-e somn, am băut" "Dăm o tură cu maşina, mi-e dor de tine, hai aşa cum eşti"

Ora 23,30:
Mă urc la ea în maşină. Ne plimbăm prin oraş. Povestim, râdem, ne uităm la beculeţele din oraş, fumăm. Oprim la Mc şi ne luăm două cafele. Plecăm mai departe, fără nici o ţintă, fără nici un gând. Îmi spune că se bucură că mă vede, că i-a fost dor de mine, că îi lipsesc. Eternele poveşti.

Ora 0:
Ieşim din oraş. Conduce cu viteză, ştie că îmi place. E întuneric şi noi gonim pe şosea. O întreb unde mă duce. Îmi spune să am răbdare, voi vedea.

Ora 0,15:
Părăsim şoseaua, o luăm pe un drum neasfaltat dintr-o vie. Sau cel puţin aşa vedeam eu. Opreşte după vreun kilometru. Mă sărută. O sărut şi eu. Stăm în maşină şi ne sărutăm, ne mângâiem, ne retrezim pofte. Suntem în the middle of nowhere şi nu ne pasă de nimic. Îmi place să o simt cum geme când mă joc cu mâna în chiloţii ei. E udă. Îmi place să o simt aşa.

Ora 0,45:
Termin pentru a nu ştiu câta oară în gura ei. Îmi place şi ştiu că şi ei îi place să mă simtă fericit. Ştie că îmi place gura ei, ştie că pula mea o să fie disponibilă oricând pentru gura ei.

Ora 2:
Opreşte în faţa casei mele. Ne aprindem câte o ţigare. Ne uităm la tencuiala căzută de pe casa mea.

Ora 2,10:
Începem să ne sărutăm. Iar. ... ...

Ora 3:
Intru în casă. Mă gândesc la iubita mea. O altă gură m-a satisfăcut în seara asta.





luni, 28 decembrie 2009

Melodia săptămânii (Get it loud)

 O melodie de sfârşit de an. Cu vise pentru noul an. O melodie care mă face să mă gândesc la ce a fost, la ce va fi. În nici un caz nu mă gândesc la ce ar fi putut să fie. Din simplul motiv că nu a fost şi nu are rost să îmi fac scenarii pe nişte situaţii ipotetice. 



"Sweet dreams are made of this
Who am I to disagree?
Travel the world and the seven seas
Everybody's looking for something
Some of them want to use you
Some of them want to get used by you
Some of them want to abuse you
Some of them want to be abused

I wanna use you and abuse you
I wanna know what's inside you
Hold your head up, movin' on
Keep your head up, movin' on
Hold your head up, movin' on
Keep your head up, movin' on
Hold your head up, movin' on
Keep your head up, movin' on
Movin' on!

I'm gonna use you and abuse you
I'm gonna know what's inside
Gonna use you and abuse you
I'm gonna know what's inside you"

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Am mai pierdut un prieten

Aş putea să mă supăr pe Moş Crăciun? Aşa cum m-a obişnuit, nu m-a dezamăgit nici anul ăsta. Adică nu a venit. M-ar fi luat prin surprindere să îl văd că apare şi îmi aduce ceva. Ar fi fost un gest drăguţ din partea lui să vină. M-ar fi surprins plăcut. Poate am fi reuşit să ne împrietenim. Am fi băut un vin fiert împreună, mi-ar fi povestit unde a umblat atâţia ani, mi-ar fi spus de ce m-a evitat. I-aş fi spus probabil şi eu ce mi-am dorit toţi anii ăştia în care nu a venit, i-aş fi spus că l-am aşteptat în fiecare dimineaţă de Crăciun, i-aş fi spus că singurul motiv pentru care împodobeam un brad în fiecare an era că aşteptam să apară.

Nu a venit, nu ne-am întâlnit. M-a lăsat din nou fără nici o explicaţie, fără nici un cadou, fără bucuria de a primi ceva. Orice. M-a lăsat trist şi cu un gust amar.
Dimineaţa de Crăciun m-a întristat. Nu venise. Nici anul ăsta. Probabil are multă treabă, sunt mulţi copii, multe cadouri de dus. Dar eu îl ştiu de mic, eram prieteni, avea grijă de dorinţele mele şi venea tot timpul. Până într-un an. Când nu a mai venit. Crezusem iniţial că a murit. Dar nu, el trăieşte. L-am văzut la tv, l-am văzut în mall, i-am văzut filmele, am văzut copii fericiţi în ziua de Crăciun, semn că trecuse pe la ei. La mine de ce nu mai vine?
Am mai pierdut un prieten. Fuck you Santa, i've got enough friends.


joi, 24 decembrie 2009

Primiţi cu colindul?

Nu sunt fan al sărbătorilor. Nu-mi plac sărbătorile defel. Nu reuşesc să intru în atmosfera de sărbători, nici nu mă chinui prea tare.
 
 Nu-mi place nici Crăciunul. Nu mă ajută nici Hruşcă - celebrul purtător de ler, nici Fuego - idolul femeilor la menopauză. Nu îmi plac ţiganii care mă agasează cu capra lor pe stradă, nu-mi plac copii trimişi de părinţi la colindat prin baruri, nu-mi plac cerşetorii care îţi urează Crăciun Fericit doar dacă le dai bani, nu-mi place zăpada, nu-mi plac târgurile de Crăciun, nu-mi place că toată lumea e agitată, nu-mi place liniştea din după-masa Ajunului de Crăciun, nu-mi place că nu vine Moş Crăciun, nu-mi place să-l văd pe Moş Crăciun strângând fonduri pentru te miri ce organizaţie nonprofit, nu-mi place că trebuie să îmi bag un copac în casă, nu-mi place că toată lumea urează la toată lumea Sărbători Fericite, nu-mi place că primesc aceleaşi sms-uri de la toată lumea, nu-mi place că trebuie să văd aceleaşi filme la tv în fiecare an, nu-mi place că Moş Crăciun e publicitar, nu-mi place că nu mă strânge nimeni în braţe, nu-mi place că o să mă îmbat iar, nu-mi place dacă nu mă îmbat. Nu-mi place.
 
 Păstrez însă tradiţiile, aşa că vin la voi cu un colind. Primiţi cu colindul? Sper să primesc un pahar de vin, o bucată de cozonac şi o îmbrăţişare. Să aveţi parte de un Crăciun liniştit şi de un Moş darnic.



miercuri, 23 decembrie 2009

S-a terminat?



 Sfârşit de an. Un an căcăcios din toate punctele de vedere. E vremea bilanţurilor, a analizei la rece a ceea ce am făcut un an de zile. O singură concluzie. Nu îmi pare rău de nimic. Îmi place (aproape) tot ce am făcut. Aş fi putut face (poate) mai multe, dar sunt mulţumit de anul care a trecut. M-am maturizat. (glumesc) A fost un an obişnuit, cu suişuri şi coborâşuri. Mai multe coborâşuri. Mai multe mui luate decât date. Un an de criză financiară, un an porcin, un an electoral (erect-oral), un an în care mai mult am pierdut decât am câştigat. Mi-a fost greu dar m-am şi distrat. Am avut momente în care îmi venea să îmi sug pula singur, deşi tot mai plăcut e când ţi-o suge altcineva. Un 2009 care nu mi-a adus multe satisfacţii, un 2009 care nu mi-a plăcut, un 2009 care mi-a arătat că viaţa mă poate sodomiza când vrea ea, un 2009 în care m-am regăsit dar în care m-am şi pierdut, un 2009 în care visele mi-au stat pe loc.
 
 Am început anul în forţă, râzând. Eram pe val. Îl termin obosit, trist. Valul e deasupra mea.
 
 A mai trecut un an, un an sabatic din punctul meu de vedere. Un an de la care aveam prea multe aşteptări. Un an care mi-a arătat că pot supravieţui şi experienţelor neplăcute. Un an în care am fost şi bun şi rău, şi tandru şi urâcios, şi puternic şi slab, şi pe val şi sub el, şi felat şi felând, şi râzând şi plângând. Am fost normal, ca în toţi anii de până acum. Nu cred că e cazul să dau vina doar pe an pentru tot ceea ce am trăit. Mai bine stau şi mă analizez. Văd unde am greşit, unde aş fi putut reacţiona altfel. Aş putea învăţa multe din anul asta. Întrebarea e: vreau?

S-a mai terminat un an. Vine altul. Va fi mai bun? Sau doar sper asta?

marți, 22 decembrie 2009

Vin fiert


  Încă îmi miroase pula a scorţişoară. Scorţişoara din vinul fiert pe care l-ai băut aseară. Mi-ai îmbrăcat pula în gura ta caldă, într-o parcare geroasă, o gură cu aromă de scorţişoară. O felaţie aromată.
 Sfârşit de an geros, vin fiert şi felaţii în parcări. Doi copii nebuni, doi copii băuţi care au gustat şi aromat sexul celuilalt.
 
 Sărbători aromate!

luni, 21 decembrie 2009

sâmbătă, 19 decembrie 2009

De sezon

1. Fiindcă anul ăsta mi-au mers toate de-a-ndoaselea, de ce să nu îmi fac şi un om de zăpadă de-a-ndoaselea?




2. Presimt că anul ăsta, de altfel ca în toţi anii, Mosu' nu o să vină pe la mine. Aşa că nu o să deranjeze pe nimeni dacă o să îmi bag pula în gura Moşului, nu? :D



3. Sau aş putea face io pe Mosu'. Vrea cineva cadouri? ;;)  ( Dacă vreţi să daţi cuiva o muie cadouri şi aveţi nevoie de un Moş, mă ofer eu. ;) )


vineri, 18 decembrie 2009

Hai sa ne lepşuim

Îmi era dor de o leapşă. Nu am mai primit de mult una care să îmi atragă atenţia. Se pare că dorinţele mi-au fost ascultate, şi am primit o leapşă de două ori. Cele care mi-au citit gândurile şi m-au lepşuit sunt Ştrumfiţa cu eşarfă şi Roxy.
 
 
 1. Numeşte cea mai mare frică a ta.
 
 Nu îmi doresc să ajung o povară pentru alţii. Bătrân, bolnav şi neputincios. Altcineva să trebuiască să aibă grijă de mine. Nu mi-ar place deloc. În cazul ăsta sunt de acord cu eutanasierea.
 
 
 2.Idealul tău în viaţă este...
 
 Să nu mai fac mătreaţă. :)) Independenţa din toate punctele de vedere. Şi libertatea de a face ceea ce vreau atunci când vreau.
 
 
 3.Dorinţa ta cea mai ascunsă.
 
 Nu am dorinţe ascunse. Toate dorinţele mele sunt la vedere. Îmi doresc să pescuiesc peştişorul de aur.
 
 
 
 4.O persoană pe care o admiri. De ce?
 
 Îmi place un fost director de la o firmă la care am lucrat. Mi-a fost într-adevăr un profesor. M-a învăţat multe lucruri pe care la vremea respectivă nu le ştiam, mi-a deschis ochii asupra unor probleme pe care eu nu le vedeam, m-a învăţat să gândesc, mi-a fost ca un părinte. Momentul în care a plecat din firmă am simţit că locul meu nu mai e acolo. Am plecat şi eu la scurtă vreme după el.
 
 
 5.Cel mai frumos cadou primit vreodată. (de la cine, de ce ţi-a plăcut şi cu ce ocazie)
 
 Nu-mi aduc aminte de vre-un cadou care să îmi fi rămas întipărit în minte ca fiind cel mai frumos cadou. Îmi plac toate cadourile care le primesc, atâta timp cât simt că vin din inimă. Îmi place să ştiu că acea persoană s-a gândit la mine şi la ceea ce îmi place în momentul în care îmi alege un cadou. Ştiu ce mi-ar place să primesc cadou, dar na... ;)
 
 
 Fiindcă leapşa asta trebuie să meargă mai departe, aştept ce vor răspunde Lilee, Achilianu, Cristian, Piperusha, Lavinnia, Sufletica, Flavius C, BadPisi, Alina, Mace, Uqtzik, Sasha, Andreea Crepcia.

Later Edit: Şi lui Celine ii pasez leapşa, fiindcă şi-a cerut-o. ;)

joi, 17 decembrie 2009

Mai bine rău

Urâm pe cineva care ne face rău. La rândul nostru facem şi noi altora rău. Cu sau fără intenţie. Suntem mult mai deschişi la a face rău, decât la a face bine. Ne e mult mai uşor să jignim, decât să facem complimente.Facem rău cu zâmbetul pe buze. Avem o satisfacţie maximă să facem rău. Toţi vrem să dăm cuiva o muie, toţi vrem să fim mândrii posesori de pulă felata. În faţa unora ne scoatem pula, în faţa altora deschidem gura. Primim ceea ce dăm. E un cerc vicios, e o întrecere între noi să facem rău. Ne purtăm urât, aşteptând ca alţii să se poarte frumos cu noi.  Mai bine ignorant, decât de ajutor. Mai bine un spate întors, decât o mână întinsă.
 
 Dacă eşti bun, eşti prost. Mai bine rău.
 
 Tu cât de bun eşti?

This site is certified 98% EVIL by the Gematriculator

marți, 15 decembrie 2009

A venit iarna şi gerul...


...a belit pula şoferul.
 
 Nu a mirat pe nimeni faptul că zăpada a prins iar autorităţile nepregătite. Nu ne-a mirat deloc faptul că odată cu prima zăpadă, a revenit calvarul pe şosele. Nici măcar jurnalele de ştiri care anunţau blocaje peste tot în ţară nu au mirat pe nimeni. Nici măcar cei responsabili cu deszăpezirea nu au fost deloc miraţi că a nins. Se aşteptau să ningă, dar nu chiar acum. Nu au contat avertizările meteo, codurile galbene, portocalii. Ştia toată lumea că o să ningă. Ştia toată lumea că nu o să apară nici un utilaj de deszăpezire pe străzi şi şosele. De aia nu a mirat pe nimeni. Ne aşteptam toţi la asta. La fel cum vara ne aşteptăm să fie caniculă, în concediu să plouă,  iarna să ningă sau pula să nu ni se scoale. Sunt lucruri fireşti. De ce ne-ar mira? Trăim într-o ţară în care până şi mirarea a dispărut. Nu ne miră că nu s-a mai câştigat la Loto de mai mult de jumătate de an, nu ne miră că nu a mers în turul doi al alegerilor cel votat, nu ne miră că ştirile de la ora 5 au spectatori, nu ne miră că Băsescu a câştigat, nu ne miră că beţivul din colţul străzii şi-a violat fiica. Ne aşteptam la toate astea. Sunt lucruri previzibile. România şi românii sunt previzibili. Ştim cu toţii ce o să se întâmple. Şi aşteptăm cu sufletul la gură momentul. Şi atunci sărim toţi cu gura, cu acea atotcunoaştere orgasmatic de mândră: "Ţi-am zis eu?"
 
 Suntem neam de clarvăzători. Păcat că vedem doar lucrurile negative. Şi ne bucurăm cu satisfacţie când ele se întâmplă. Le savurăm. Ne merităm soarta. Ne bucurăm că şi alţii suferă.
  


 Dacă cei mici s-au bucurat de zăpadă, mi-ar fi plăcut şi mie să fiu mic. Să mă bucur şi eu ca un copil de fulgii mari şi pufoşi. Să nu mă enervez în trafic, să nu fac ore întregi într-un oraş în care cea mai mare distanţă e la 15 minute, să îmi aduc aminte că nu sunt doar două viteze la maşină, să mă bucur de luminiţe, să fac bulgări, să încerc să prind fulgii cu gura. La prima zăpadă îmi doresc să fiu copil. Mi-ar place să fim toţi copii la prima zăpadă. Să nu circule nici o maşină, cei de la deszăpezire să îşi facă treaba liniştiţi, fără nervi, fără claxoane, fără tamponări. Ninge. Deschide-ţi sufletul şi redevino copil. Măcar la prima zăpadă.

luni, 14 decembrie 2009

Poate la anu' ?



E sfârşit de an. Mă simt obosit. Stresat. Nervos. Ciufut. Neîmplinit. Trist. Nu mai am răbdare. Vreau ca anul care vine să îmi fie bine. Să fiu împăcat cu mine. Să îmi revină zâmbetul. Să visez din nou. Să mă îndrăgostesc. Să fac nebuniile care îmi trec prin cap. Să nu îmi pese de nimic. Să trăiesc. Să râd. Să am răbdare. Să nu mai am motive să fiu supărat. Să nu mă mai sâcâie necazurile. Să mă strângă în braţe. Să îmi spună că mă iubeşte. Să văd viaţa în roz. Să fiu iar eu aşa cum mă ştiam. Să am motive să fiu vesel. Să renasc.
 
 Mai e un pic şi se termină anul. Un an care nu mi-a plăcut. Poate anul viitor o să mă împac mai bine cu mine. Poate anul viitor nu o să mai îmi dau motive să mă supăr pe mine. Poate anul viitor o să mă simt mai bine. Poate anul viitor o să fie mai bun.
Poate?

Melodia săptămânii (Get it loud)

duminică, 13 decembrie 2009

Pe un bon de masă



Oricât de mult mi-aş fi dorit să merg să dorm, trebuia să amân partea cu somnul pe mai târziu. Obosit şi mahmur după o noapte lungă, am băut vre-o 3 cafele, am folosit jumătate din tubul cu pastă de dinţi doar că să îmi treacă mirosul de alcool din gură, am făcut un dush să par fresh şi am plecat la muncă. Nasol să trebuiască să conduci, nasol să trebuiască să mergi să asculţi ce are de spus şeful dimineaţa. Mă bucuram însă că e zi scurtă, şi o să ajung mai devreme acasă. Să pot lenevi măcar, dacă nu chiar să dorm. Bineînţeles că pe la amiaz, înainte să se termine programul, s-a ivit o chestie neaşteptată şi a trebuit să mai fac un drum de vreo 200 km dus întors. Naşpa. Încă mai aveam gust de wiskey în gură, încă mai îmi ţiuia muzica în urechi, încă îi mai simţeam parfumul. 
 
 La ieşirea din oraş, o autostopistă. Am oprit. Se urcă şi îmi spune: "Nu am bani." Mă uit la ea şi îi spun: "Găsim noi o soluţie." Zâmbea. Ceva cred că îi cocea neuronul.  Din vorbă în vorbă mi-a povestit jumătate din viaţa ei. Sau mi-a povestit mai mult, însă eu numai atât am reţinut. Nu eram prea atent la ce îmi spunea, îi răspundeam monosilabic, mai mult din politeţe. Nu mă interesa ce are de spus. Îmi plăcea însă că vorbea tot timpul şi nu aveam timp să mă plictisesc. Ne apropiam de locul unde trebuia să coboare. "Opreşte în prima parcare" mi-a spus. Mă uitam un pic tâmp la ea. "Da. În prima parcare să opreşti. Trebuie să îţi plătesc,nu?" Hmmm, refuzam să mă gândesc la ceva anume. Eram însă curios ce idei are. Opresc şi mă dau jos din maşină. Mă aşez pe capotă şi îmi aprind o ţigare. Coboară şi ea. Vine spre mine, se aşează în genunchi în faţa mea şi îmi descheie jeanşii. Mă uitam la ea fără să îi spun nimic. Fumam şi o lăsam să îşi facă treaba. Ceilalţi şoferi ne claxonau când treceau pe lângă noi. Dădeam o muie la marginea străzii şi nu mi se părea nimic ieşit din comun în asta. Îmi savuram ţigarea în timp ce eram felat. Se pricepea şi simţeam că îi şi place ce face. Îmi plăcea şi mie ce îmi făcea. Gura ei era şi mai de treabă în momentul ăsta decât mai devreme când vorbea una-ntr-una. M-a terminat destul de repede. M-a lăsat să termin în gura ei. A scuipat. Apoi s-a şters la gură şi mi-a şters şi mie pula. Mi-a încheiat jeanşii, s-a ridicat şi m-a întrebat: "Suntem ok acum,nu?" I-am dat din cap afirmativ. Nu aveam cuvinte. Îmi era bine şi nu vroiam să stric momentul.

 Ne-am urcat în maşină şi am plecat mai departe. Am ajuns la destinaţie. A deschis uşa şi înainte să coboare mă întreabă: "Pot să te rog ceva?" "?" "Poţi să îmi dai nişte bani?Nu mai am ţigări." Mă gândeam că îi sunt un pic dator, un oral e mai scump decât ar fi trebuit să îmi dea ea pentru drum. Mă uit în portofel. Nu aveam decât 2 bancnote de 100 lei şi nişte bonuri de masă. Nimic mărunt. Îi întind un bon de masă şi o întreb: "Te descurci?" A zâmbit şi l-a luat. "Mulţumesc" Apoi a închis uşa şi a plecat. Mă uitam în urma ei. A fost prima dată când am plătit pentru sex. Cu un bon de masă. Şi mi-a mai şi mulţumit. E foame mare în România. Valoarea muii a scăzut sau valoarea unui bon de masă e prea mare?

sâmbătă, 12 decembrie 2009

La final de an



  M-am gândit ca la sfârşit de an, înainte să înceapă chefurile de sărbători, să mai pierd şi eu o noapte într-un club. Să mă umplu de fum, să mă beţivesc, să nu mai ştiu nimic a doua zi, să-mi fie rău când mă trezesc. Eventual să mai agăţ pe cineva, aşa...de sfârşit de an.
  Mi-am găsit cu greu un loc la bar. Lume multă. Multe fiţe. Stroboscoape. Muzică tare. Fum. Căldură.
  Stăteam cocoţat pe scaunul de la bar, cu paharul în mână şi fumam. Mă uitam în jur. Căutam parcă pe cineva. Şi nu găseam, nu era acolo ce vroiam eu. Mă gândeam să plec în altă parte, să-mi încerc norocul altundeva.
  M-am ridicat, cu gândul să îi dau cădere licorii din pahar, să plec de acolo. Nici nu am ridicat bine paharul că m-am simţit lovit peste mână. Toată băutura era acum pe mine. M-am întors instantaneu. În spatele meu, o tipă. Se uita la mine. Cred că îşi cerea scuze, dar din cauza gălăgiei nu am înţeles nimic. Mă uitam urât la ea. Şi-a apropiat gura de urechea mea şi mi-a spus: "Lasă-mă să-ţi cumpăr altă băutură." Ne-am aşezat la bar şi am încercat să purtăm o conversaţie. Mai degrabă ne urlam unul altuia la ureche câte ceva. Stăteam cu obrazul lipit de obrazul ei şi ne urlam diverse chestii. Mă amuzam. Ea la fel. Paharele se goleau aproape instantaneu. Râdeam. Ne plăcea la amândoi. Ne distram. Îmi plăcea să îi simt obrazul lipit de al meu. Mă excita respiraţia ei pe gâtul meu. Şi parfumul ei îmi plăcea. Am muşcat-o uşor de ureche. Nu m-am putut abţine. M-a strâns de mână şi m-a pupat pe gât. Ne-am uitat unul la altul. Ne înţelegeam şi din priviri. 
  Am plecat ţinându-ne de mână. Ne-am urcat în taxi şi am început să ne sărutăm şi să ne mângâiem. Parcă nu mai aveam răbdare până acasă. Nici unul. Am început să ne dezbrăcăm din hol. Până în dormitor erau numai haine aruncate. Ne sărutam şi ne dădeam jos câte o haină. Am ajuns goi în dormitor. M-a împins în pat şi s-a aşezat pe mine. A început să mă sărute şi să mă mângâie cu trupul ei, cu sânii ei goi pe pieptul meu. O strângeam în braţe.
.....................
 Am adormit îmbrăţişaţi, extenuaţi, extaziaţi. M-am trezit înaintea ei. Am  privit-o cum dormea goală. Zâmbea. Pe faţa ei se citea fericire. I-am sărutat sânii, i-am sărutat buzele, cu grijă să nu o trezesc. Am fumat o ţigare admirând-o aşa goală cum era. Mă căuta cu mâna prin pat.  
  Aveam gust de wiskey în gură, plămânii îmi erau plini de fum, muzica din club parcă îmi suna încă în urechi. Îmi era bine. Încă o noapte trăită din plin. Încă o gagică. Încă un futai.
  E dimineaţă şi e frig. E sfârşit de an.

vineri, 11 decembrie 2009

Omul indiferent


 Mi-e indiferent tot ce se întâmplă în jurul meu. Nu mă interesează nimic, nu mă afectează nimic, nu mă încălzeşte nimic, nu-mi pasă de nimic. Trăiesc într-o continuă indiferenţă. Sunt detaşat de orice. Nu mă încântă nimic, nu mă sperie nimic, nu îmi pasă de nimeni şi nimic. Nu-mi pasă că vin sărbătorile, nu-mi pasă că e frig sau cald, nu-mi pasă că plouă sau ninge, nu-mi pasă cadin faţă vine o maşină când depăşesc, nu-mi pasă că ţara e în criză, nu-mi pasă că ţigările ucid, nu-mi pasă de ştirile de la ora cinci, nu-mi pasă că muzica mea deranjează, nu-mi pasă de culoarea semaforului, nu-mi pasă dacă mă strânge sau nu cineva în braţe, nu-mi pasă dacă mă sărută sau nu, nu-mi pasă dacă mă sună sau nu, nu-mi pasă. Nu am nici un sentiment orice s-ar întâmpla. Nu mă enervez, nu mă îndrăgostesc, nu mă supăr, nu sunt extaziat, nu plâng, nu râd. Sunt un mim, fără sentimente, fără întrebări, fără amintiri sau vise, fără speranţe. Trăiesc indiferent în turnul meu de fildeş. Sunt doar un observator. Tăcut. Indiferent. Rece. Distant. Sunt omul modern. Omul indiferent.

joi, 10 decembrie 2009

Fără zahăr


 Îmi place cafeaua. Îmi place neagră, fără zahăr, fără lapte. M-am obişnuit cu gustul pur al cafelei. Indiferent că e cafea naturală, la ibric, expresso sau ness, o beau fără zahăr.

Nu pot pricepe însă de ce se miră toată lumea când le spun că nu vreau zahăr în cafea. "Cum fără zahăr? Măcar o linguriţă să îţi pui. E prea amară..."

Sunt persoane la care merg în vizită şi mă servesc cu  cafeaua direct îndulcită, că deh...ele aşa o beau, deci ar fi normal ca toată lumea să o bea aşa. Ei bine, eu nu. Se uită urât la mine, dar primesc altă cafea, fără zahăr.
 
 Mă distrează personalul din cafenele. Le cer o cafea, fără zahăr, fără lapte. Se uită la mine lung şi mă întreabă: "Zahăr deloc?". Ce dracu e aşa greu de înţeles că o vreau fără zahăr? Doar eu o beau, nu o oblig pe ea să o bea. Şi nici nu aştept să plătesc mai puţin pe cafea fiindcă nu le folosesc zahărul. Bineînţeles că în momentul în care îmi aduce cafeaua, în farfurioară se află şi două pliculeţe de zahăr. Cine ştie, poate mă răzgândesc.În cazul în care pricepe şi îmi aduce cafeaua aşa cum o cer, fără zahăr, fără lapte, pe farfurioară tronează o linguriţă. La ce pula mea să folosesc o linguriţă la o cafea în care nu am ce să amestec? De ce pula mea e atât de greu să pricepi că sunt oameni care beau cafeaua fără zahăr? La fel cum sunt oameni care o beau cu zahăr?

 PS: Cu mama mi-a trebuit aproape un an să o obişnuiesc că îmi beau cafeaua fără zahăr. Din fericire, a reţinut într-un final cum îmi place cafeaua. 

miercuri, 9 decembrie 2009

Beauty is nothing without brain



Au si altii blondele lor.

marți, 8 decembrie 2009

Foame de timp



Tic-tac. Nu mai plânge iubito că ţi-o trag doar 10 minute. Şi în timpul ăla mai arunc câte un ochi şi la TV. Nu fi supărată că săruturile noastre sunt doar o atingere a buzelor, şi că limbile noastre nu s-au mai întâlnit de mult timp. 24 de ore parcă nu mai îmi ajung. Tic-tac. Ziua e prea scurtă. Sunt atât de multe lucruri de făcut şi atât de puţin timp. Sau timpul aleargă mult prea repede. Tic-tac, tic-tac. Am îmbătrânit. Îmbătrânesc. Nu stau locului. Nu am stare, nu îmi place că nisipul din clepsidră curge. Mult prea repede. Viaţa mea la fel. Tic-tac... Îmi dau seama că vreau să citesc, să mă plimb, să mă relaxez, să iubesc, să fumez, să ies cu prietenii, să lenevesc în vană, să mă îmbăt, să flirtez, să alerg, să mănânc, să o strâng în braţe, să scriu, să mă joc cu pisica, să mă odihnesc, să răsfoiesc un ziar, să savurez o ciocolată. Tic-tac. Nu am timp pentru toate. Unele trebuie amânate, sau făcute în viteză, sau lăsate nefăcute. Din criză de timp. Din cauza că tic-tac se întâmplă prea repede.
 
 Tic-tac. Trăim atât de în viteză, încât nu mai avem timp de bucurii mărunte, nu mai avem timp să ne bucurăm, nu mai avem timp să simţim că trăim. Intrăm într-o monotonie servici-nani, oboseală-odihnă. Vreau timp. Vreau timp pentru mine. Vreau să trăiesc. Opriţi timpul! Înainte să mă opresc eu. Vreau să aud doar "Tic". Fără să urmeze după el nici un "Tac".
 
 Tic...

luni, 7 decembrie 2009

Melodia săptămânii (Get it loud)

Melodia săptămânii. Recomand a se asculta cu boxele la maxim. Prietenii ştiu de ce! ;)

duminică, 6 decembrie 2009

Clona



Mi-ar place să mai fie unul ca mine.

 M-aş clona. Cu siguranţă, clona mea ar fi cel mai bun prieten al meu. Din simplul motiv că nu m-ar întreba nimic. Ar ştii tot ce se întâmplă cu mine. Ar ştii tot ce gândesc, tot ce visez, tot ce sper, tot ce fac şi ce nu fac. Mi-ar place să ies cu mine la băut. Aş sta în cârciumă şi aş vorbi cu mine fără să se uite lumea ciudat la mine. Mi-aş face cinste. Aş petrece timp de calitate cu mine.
 
 M-aş clona. Într-o femeie. Să văd cât de bun amant sunt. Să văd ce gust am. Să pot face dragoste cu mine, fără să mă judece lumea. Aş avea relaţia perfectă, eu cu mine. Cea mai bună prietenă a mea aş fi eu. Şi cea mai bună amantă aş fi tot eu. Aş şti ce îmi place, fără să fie nevoie să o spun. Aş face copii după chipul şi asemănarea mea. Şi aş fi sigur că sunt copii mei.
 
 M-aş clona. Dar lumea încă nu e pregătită pentru mine, singur. Dacă aş fi mai mulţi?

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Ştiu cu cine votez



 Am ascultat melodia asta şi m-am hotărât brusc cu cine o să votez.  A fost o adevărată sursă de inspiraţie pentru mine melodia asta. Tu te-ai hotărât?

vineri, 4 decembrie 2009

Fericirea e in mine


Mimez fericirea. Şi uneori îmi iese. Mă gândesc că pe cei/cele din jurul meu, îi doare în pulă sau în pizdă, în funcţie de sex, de cum mă simt eu, dacă sunt sau nu într-adevăr fericit, dacă mă simt bine sau nu. Faptul că îi interesează ce e cu mine, e doar de suprafaţă. Vor doar să jubileze că eu o duc mai rău ca ei, că mi se îneacă toate corăbiile, că îmi mor toate oile, că nu mi se mai şcoală, că sunt sărac, că viaţa mea se duce dracului, dintr-un motiv sau altul. Vor doar să se simtă bine că nu sunt în pielea mea. Vor să compare probelemele mele cu ale lor şi să se felicite că nu sunt aşa amărâţi/e, trişti/e, ghinionişti/e ca mine. Din milă sau interes stau să îmi asculte of-ul. De fapt nu îi interesează. Încearcă doar să mă facă să mă descarc de probleme, să îmi spun necazul, cam în atât stă tot ajutorul care îl oferă. Îmi oferă un umăr pe care să plâng, fără să le pese dacă eu vreau asta sau nu. Curiozitatea lor e mare, insistenţa la fel.
Fericirea e un sentiment egoist şi individual. Sunt fericit doar eu. Fericirea nu se transmite, nu se împarte. Doar eu pot fi fericit sau nefericit. Cel de lângă mine poate doar să se oftice de fericirea mea, sau să se bucure de nefericirea mea. Nu poate trăi fericirea mea. Nu poate împărţi fericirea mea la doi. Nu e cauza fericirii mele. Poate fi cauza nefericirii. Fericirea lui/ei stă în alte lucruri. Fericirea lui/ei depinde de alte lucruri decât de fericirea mea. Fericirea lui/ei poate ţine de gradul meu de nefericire. "Sunt fericit/ă că te văd pe tine fericit" e o expresie de tot căcatul. E o expresie pe care o folosim doar aşa. Fericirea nimănui nu ţine de fericirea altuia. Poate doar în cazul părinţilor care sunt fericiţi când sunt fericite odraslele lor. Mai degrabă e vorba de împlinire, nu fericire.
Fericirea se trăieşte în intimitate. Fericirea nu se împarte. Fericirea e un ideal spre care tindem nefericiţi. Fericirea e de scurtă durată şi lasă în urmă ei nefericire.
Eu...mimez fericirea. Tu?

miercuri, 2 decembrie 2009

Moşul face alegeri naşpa

Se apropie turul doi al alegerilor. Vine odată cu Moş Niculae. Încă o sărbătoare românească futută de politica românească. După incidentul de la Timişoara de Ziua Naţională, politicienii noştri mocirloşi o să ne fută şi bucuria de a căuta în ghete după cadouri.
Mă uit din ce în ce mai scârbit la felul în care se bălăcăresc unii pe alţii. La alianţele făcute în dorul lelii (sau in ciuda pulii), de încălcarea de principii, de acuzele aduse, de filmuleţele scoase la iveală. Nu! Nu trăim bine. Dar nici speranţa că o să trăim bine nu o mai avem. Nici un preşedinte comunist, condus din spate de un Iliescu care vrea din nou frâiele ţării. S-a furat tot ce era de furat. Acum ne fură pe noi. Prin credite externe pe care le plătim noi, din buzunarul nostru şi aşa prea gol. M-a dezamăgit şi Crin. Cu alianţa lui cu tot. Liberalismul mână în mână cu comunismul. Ceva nu dă bine. Deloc. Avem de ales între un roşu comunist şi un portocaliu nesimţit. Ca de obicei, nu vom vota pe cineva, vom vota împotriva cuiva. Nu avem pe cine alege. Încercăm să alegem răul cel mai mic. Nasol e că avem de ales între două rele. Contează care? Răul e tot rău. Diminutivul nu se aplică. Un rău nu poate fi bun.
"Dac-aş fi pentr-o zi preşedinte/V-aş amaneta pe toţi şi nu v-aţi prinde". Se pare că ăsta e sloganul candidaţilor. Doar că nu au tăria de caracter de a ne-o spune direct. De ce nu iasă unul dintre ei în faţa microfoanelor să spună: "O să vă fut pe toţi de o să mă ţineţi minte. O să fur ce mai e de furat. O să mint şi puţin o să îmi pese de interesele ţării sau ale voastre. Vreau să fiu preşedinte dintr-o încăpăţânare prostească. Nu mă pricep la condusul ţării, dar vreau să fiu primul om în stat. Mă piş pe voi şi dacă mă votaţi şi dacă nu. Oricum o să mă piş pe voi din 6 decembrie încolo."
Dintre două rele, prefer să nu aleg nici unul. O să votez tot Powered by BannerFans.com
, dacă o să merg la vot. Dacă o să mă pot abţine să nu vomit pe buletinul de vot.
Bagă-ţi picioarele române! Bagă-ţi-le în păpuci! Pentru că anul asta Moş Niculae vine cu un preşedinte. Un preşedinte pe care nu îl vrem. Urmează 5 ani răi. 5 ani de muie luată.
Halal cadou.
Hai sictir.

PS: Adu-ne prezervative Moşule, să nu se mai nască ca ei!

marți, 1 decembrie 2009

Zi Naţională

E 1 Decembrie. Ziua Naţională a României. Ar trebui să mă simt într-un fel aparte? Ar trebui să mă simt ca de 4 iulie în SUA? Nu o să mă simt niciodată aşa. Nici tu. Îmi lipseşte sentimentul patriotic. Mi-a dispărut în timp ce am crescut. Valorile contemporane româneşti nu îmi inspiră nimic. Asta în cazul în care aş găsi vre-o valoare contemporană. Suntem tot mai flămânzi, mai însinguraţi, mai reci, mai distanţi. Ne bucurăm de necazurile altuia, suntem devoratori de Ştirile de la ora 5, îl venerăm pe State, ne dorim să câştigăm la Loto sau Bingo Metropolis. În ultimii 20 de ani ne-am transformat într-un neam de căcaţi insensibili. Nişte căcaţi care se hrănesc din necazurile altora, nişte căcaţi care se oftică pe cei care reuşesc să fure mai mult ca ei, nişte căcaţi care merg la vot alegând un căcat mai cu moţ să îi reprezinte, un căcat pe care îl vor înjura şi pe care nu vor recunoaşte că l-au votat.
 
 Început de iarnă, Zi Naţională. Azi îmi doresc ger şi zăpadă în toată ţara. Să atenueze mirosul de căcat emanat de noi. De noi toţi. Noi care înjurăm şi blestemăm ţara asta. Şi gurile ne put a căcat. Atât de mult înghiţim, atât de mult ne place să îi împroşcăm pe alţii cu el.
 
 Ce folos că ne mândrim cu o ţară frumoasă dacă ne batem joc de ea? Ce folos să ne amintim de figuri importante din istorie, dacă nu încercam nici unul să fim ca ei? La ce bun buletinul de român, când toată Europa ne priveşte ca pe nişte ţigani? Ţiganii au devenit rromi (şi am acceptat această identificare), românii au devenit ţigani. 
 
 Am rămas în stadiul de Mioriţă. Mioriţa ne călăuzeşte viaţa. Ne acceptăm soarta, ca pe un lucru normal. Când o să ne revoltam împotriva sorţii, a ţigănismelor din România, a căcatului care ne înconjoară? Când o să tragem apa în urma noastră?
 

 România e ţara în care nou-născuţii se prăjesc în incubatoare, e ţara în care politicienii mănâncă căcat, e ţara în care minciuna şi corupţia sunt la ele acasă,  e ţara în care oamenii sunt trişti, e ţara în care există pensia de 1 leu, e ţara în care numărul de mui luate te face vedetă, e ţara în care mori cu bunul simţ în mână, e ţara în care dacă nu furi nu ai nimic,  e ţara în care un manelist îmi cântă cu cine să votez, e ţara în care călugării au relaţii homosexuale sau pedofile, e ţara în care preoţii îşi agresează sexual enoriaşele, e ţara în care violatul babelor tinde să devină sport naţional, e ţara în care preşedintele loveşte copilul altuia, e ţara în care dacă ai bani scapi de închisoare, e ţara în care nimeni nu îşi asumă nici o greşeală,  e ţara în care, din păcate, m-am născut şi eu.

 România e o ţară de Rai. Muia e ruptă din Rai. M-am săturat de câtă muie am luat. Vreau să mi se facă dor de ţara mea

luni, 30 noiembrie 2009

Femei şi bărbaţi



Melodia săptămânii (Get it loud)

Muzica de luni dimineaţă. Melodia care îmi va da energie săptămâna asta. Versurile sunt despre mine. ;)

duminică, 29 noiembrie 2009

Sub aripa ocrotitoare...

Se presupune că părinţii trebuie să fie responsabili. Să aibă grijă ca odraslele lor să crească fericite. Fericirea nu ţine neapărat de situaţia materială. Copiii sunt frumoşi tocmai că sunt mici şi au nevoie de un sprijin. Au nevoie de o mână care să îi susţină în primii lor paşi, au nevoie de cineva să vorbească cu ei, au nevoie de ajutor, au nevoie de înţelegere, au nevoie de dragoste, de căldură, de protecţie.
 
 Din păcate văd mulţi copii flămânzi, abuzaţi, trimişi să cerşească, copii desculţi pe asfaltul rece.Copii distruşi, copii cu copilăria distrusă. Ei sunt viitorii infractori, pentru că nu toţi pot să treacă peste traumele din copilărie. Copii care nu au învăţat să zâmbească, copii care nu ştiu să se bucure, copii crescuţi în suferinţă şi care consideră suferinţa ca stare de normalitate. 


 

 Ce-o fi fost în capul părinţilor care şi-au filmat copilul jucându-se cu o cobră? Ar putea fi ultima joacă a copilului. Sub privirile părinţilor. A celor care ar trebui să aibă grijă de el, să nu i se întâmple nimic rău. Unde e starea de normalitate?

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Libertate, frate


 Democraţia m-a învăţat că sunt liber. Sunt liber să fac ce vreau. Teoretic sunt liber. Practic nu fac nimic din ce vreau. Sunt constrâns să fac orice altceva, numai ceea ce vreau nu. Încerc să îmi placă ceea ce sunt constrâns să fac  amăgindu-mă că fac ce vreau, că sunt liber.

joi, 26 noiembrie 2009

7 ani de acasa


  Nu mă mai mir de nimic. Unii oameni chiar nu ştiu să se poarte. Cred că li se cuvine totul, cred că numai ei au dreptate, cred că lucrurile pot fi făcute doar cum vor ei, nu ascultă de nimeni şi nu ţin cont de nici o altă părere. Şi când nu se întâmplă aşa, se supără. Caută un ţap ispăşitor pentru greşelile şi frustrările lor. Cineva trebuie să fie de vină, dar nu ei. Alţii greşesc, alţii trebuie să tacă, alţii trebuie să facă totul, alţii trebuie să muncească iar ei doar să îşi asume laudele. Îşi bat joc de cei din jurul lor din obişnuinţă, cu naturaleţe. Sunt oamenii care jignesc fără să îşi dea seama. Nu le pasă dacă cuvintele sau acţiunile lor jignesc pe alţii. Nu le pasă de nimic altceva decât de binele personal. Sunt persoanele care nu ştiu să iubească. Sunt persoanele care nu ştiu să adreseze/aprecieze o vorbă bună. Sunt persoanele care aşteaptă să fie iubite. Idolatrizate. Şi se poartă că şi cum asta ar fi starea de normalitate. Sunt persoane fără sentimente, fără remuşcări. Se poartă că şi copii când se supără: îşi iau jucăriile şi pleacă. Sau îşi dau jucăriile afară din casă. Sunt oamenii care aşteaptă totul şi nu oferă nimic. Sunt oamenii care se supără când ceilalţi au alte idei. Sunt oamenii cu care nu te porţi certa fiindcă nu acceptă nici o idee care nu le aparţine.Sunt oamenii care aşteaptă orgasmul şi nu fac nimic pentru plăcerea celuilalt.
  Cei 7 ani de acasă se dobândesc în timp. Înveţi să devii om.

"Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de
nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea
Dacă
ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!
"  (R. Kipling - Daca)

marți, 24 noiembrie 2009

Handicap



Privim cu compasiune un om în scaunul cu rotile când trecem pe lângă el. Ne e milă. Sau întoarcem capul în altă parte pentru a nu-l vedea. Privim acea persoană aşezată în scaunul cu rotile şi ne gândim cât de fericiţi putem fi că suntem întregi fizic şi putem merge pe picioarele noastre, putem alerga. Îi privim uneori ca pe nişte ghinionişti ai sorţii. Alteori îi admirăm pentru puterea lor de a-şi trăi viaţa cu un handicap. Îi privim ca pe nişte handicapaţi. Cuvântul handicapat ne provoacă deseori o stare de disconfort. Ne bucurăm de cele mai multe ori că nu suntem în locul lor. Îi privim cum se chinuie să coboare bordura, îi privim cum stau rugători la uşa unui magazin în care nu pot intra, îi privim împinşi de la spate de altcineva...dar rareori ne oferim să îi ajutăm. Sunt nişte handicapaţi şi atât. Îi ocolim şi le ignorăm nevoile. Deşi ei depind de afecţiunea celor din jur, ne facem că nu observăm asta.
 
 Privesc uneori persoana care împinge căruciorul. Privirea ei e tristă. Are o cruce de dus, o cruce în forma unui scaun cu rotile. O fiinţă umană depinde de ea din toate punctele de vedere. Dacă ea nu ar mai fi, viaţa celui din cărucior ar fi mai grea. Sau nu ar fi decât un chin permanent. Mă întreb al cui e handicapul mai mare: al celui din cărucior, sau al celui care împinge căruciorul? Fericirea celui din scaun depinde de nefericirea celui care îl împinge. Viaţa unuia e sacrificată pentru ca celălalt să se bucure de viaţă.

Aş fi în stare să mă sacrific? Prefer să nu fiu nevoit să aflu răspunsul la întrebarea asta.

luni, 23 noiembrie 2009

Alegeri fraudate


 A sosit prima poză de la vot. Sunt convins că au fost mai multe voturi. Din păcate, BEC nu a făcut publice rezultatele exacte ale alegerilor prezidenţiale. Shame on them!
 
 Dovada votului o am de la Deranjata. Să ne susţii şi să ne votezi şi data viitoare.



P.S.: Când mă gândesc că alţi candidaţi au cheltuit o avere să câştige voturile alegătorilor, mă simt ca un mic geniu.  Exagerez. Sunt modest, de fapt, mă simt ca un mare GENIU.
Are cineva nevoie de un şef de campanie? ;)

Get it loud

  E luni dimineaţă. Bineînţeles că nu am chef de muncă sau de nimic altceva. Lunea e cea mai urâtă zi. Lunea dimineaţa e cea mai nasoală. Îmi trebuie o melodie care să-mi dea energie de dimineaţă, de luni dimineaţă. O melodie care să-mi dea motiv să mă trezesc şi să mă  apuc de lucru.
 Trezeşte-te!.. E luni dimineaţă!

duminică, 22 noiembrie 2009

E vina mea


 De ce nu ne recunoaştem vina când ceva nu merge bine în relaţie? De ce spunem mereu: "Eu am făcut tot ce am putut, tu nu ai făcut nimic."? De ce mă simt mai în largul meu la restaurant decât în bucătăria în care găteşti tu? De ce nu mai zâmbeşti dimineaţa? De ce caut plăcerea prin parcări de TIR-işti? De ce dai vine pe mine că te-ai îngrăşat? De ce spui că îmi put picioarele? De ce te doare capul tot timpul? De ce eşti obosită seara deşi nu faci nimic toată ziua?  De ce o femeie nu reuşeşte să îşi ţină bărbatul lângă ea? De ce plângi când îi dau muie la alta? De ce toate lucrurile frumoase dispar? De ce fluturii din stomac mor? De ce nu vorbeşti? De ce cauţi răspunsuri în telenovele? De ce nu eşti cum erai? De ce îţi cauţi iubirea în braţele altuia? De ce primul păcat e atribuit femeii?
 
 Toate astea sunt din vina mea. E vina mea că încă stau lângă tine. E vina mea că încă te iubesc...

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Provocarea


Mâine mergem la vot. Sau nu. De la caz la caz. Fiecare după cum vrea, sau cum are chef. Eu unul o să merg. Şi ştiu şi cu cine o să votez. ;) Pantera Roz e preferata mea în turul asta de scrutin. Din simplul motiv că nu mă regăsesc în promisiunile niciunui candidat. Nici nu vreau să îmi las votul neştampilat, mai bine îl anulez.
 
 Bănuiesc că nu sunt singurul nehotărât, nu sunt singurul care nu are nici un candidat preferat căruia să îi dea votul. Deci, Pantera Roz e candidatul ideal pentru mine. O să desenez un pătrăţel, o să scriu Pantera Roz în el şi o să aplic ştampila cu votat.
 
 Lansez o provocare-concurs pentru toţi susţinătorii Panterei. Mergi la vot. Votează Pantera Roz. Fă o poză buletinului de vot ştampilat pe Pantera Roz şi trimite-mi-o pe mail ( mitzasnk@gmail.com ), împreună cu link-ul blogului tău. Voi publica fiecare poză primită, precum şi un link către blogul celui care mi-o trimite. E destul de fair-play, nu?
Votaţi! Susţineţi!

vineri, 20 noiembrie 2009

Spaţiu intim


 Te iubesc, dar lasă-mă să respir! Îmi place să fim împreună, să stăm unul lângă altul, dar am nevoie şi de timp numai pentru mine. Îmi place să te strâng în braţe, să ne sărutăm, să ne iubim, dar nu am tot timpul chef de astea, la fel cum nici tu nu ai. Vreau să mă scarpin la coaie fără să fiu privit, vreau să stau cu gândurile mele, vreau să navighez pe net fără să îmi sufle nimeni în ceafă, vreau să fumez o ţigare în timp ce îmi citesc ziarul, vreau să stau din când în când doar eu cu mine, vreau să stau relaxat în vană şi să îmi rad coaiele, vreau să butonez telecomanda televizorului fără să urmăresc ceva anume.  Îmi e bine cu tine, dar îmi e bine şi cu mine. Înţeleg viaţa de cuplu, dar trebuie să înţelegi că viaţa mea o trăiesc doar eu. Viaţa noastră o trăim împreună. Avem nevoie de timp pentru noi înşine, ca să apreciem mai mult momentele petrecute împreună. Nu te mai supăra că vin obosit acasă şi sar direct pe net, sau nu vorbesc, sau mă închid în baie. Simt nevoia de singurătate.  Am nevoie de odihnă, am nevoie de relaxare.Am nevoie de timpul petrecut cu mine. Am nevoie de singurătatea mea. Am nevoie doar de mine, uneori. Încearcă să îmi înţelegi şi să îmi respecţi spaţiul intim şi nevoia mea de a fi doar eu cu mine.

2012

Nu ai văzut încă filmul 2012? Hai să îl vedem împreună! ;)

Filmul, cu subtitrare îl poţi găsi aici.

Vizionare plăcută!

joi, 19 noiembrie 2009

Top 300


 Am ajuns în Top 300. M-aş fi bucurat mai mult dacă ar fi fost Top 300 Forbes, sau măcar Capital. Dar e bine şi aşa. Marile "succesuri" încep de jos. Uraţi-mi noroc pe mai departe şi poate când o să ajung în unul din topurile menţionate mai sus, o să îmi aduc aminte de voi şi o să vă răspund la salut. Până atunci, mulţumesc vouă, mulţumesc ZeList.
 
 Dacă e adevărat ce spune Pidjin în imagine, mai e cazul să vă spun cine o să iasă Preşedinte? :D Cred în continuare în Pantera Roz ca vot de blam la adresă politicienilor români, ca vot de blam a ceea ce a însemnat campania asta electorală, ca vot de blam la adresa celor care vor cu orice preţ ciolanul. Pantera Roz o să fie opţiunea mea pe buletinul de vot. Susţin, votez!
Gândiţi!

miercuri, 18 noiembrie 2009

Karma, pitici pe creier si lehamite


Piticii mei de pe creier nu au ruşine. Piticii mei de pe creier nu cred în karma. Nu cred în destin.  Piticii mei de pe creier s-au născut să mă distrugă. Piticii mei mă fut la/pe/în creier. Ei au cu totul altă treabă decât să îşi pună întrebări existenţiale. Nu îi interesează pe ei de mâna destinului, de soartă, de "ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus". Mi-e lehamite de ei. M-am săturat de ei. Pitici perverşi şi futăcioşi. Pitici care au preluat controlul. Pitici necredincioşi. Pitici nerecunoscători faţă de proprietarul de drept al creierului. Am să încerc să îi trimit în concediu fără plată. Sau în exil. Îmi vreau mintea liberă, nealterată de pitici.
 
 Te naşti cu pitici pe creier sau îi dobândeşti? Ne e scris în destin ca ei să ne fie colocatari ai cutiei craniene? Cum scapi de piticii de pe creier? Merită să încerci să scapi de ei?

marți, 17 noiembrie 2009

Ştii să spui nu?



Am învăţat să spun "Nu". De ce pula mea nu am ştiut să spun "Nu"? Mi-a fost greu. Am fost marcat de atâţia ani în care am spus doar "Da". De teamă, de ruşine, de frică de a nu avea de suferit, sau din orice alte motive, spuneam "Da" la orice solicitare. Chiar dacă acel "Da" mă făcea să sufăr. Spuneam "Da" oricui. Spuneam "Da" oricărui prieten care îmi cerea ajutorul, spuneam "Da" oricărui şef care îmi spunea să fac altceva decât ar fi trebuit să fac, spuneam "Da" oricărei rugăminţi, spuneam "Da", de teama "Nu"-ului. Acel "Da" m-a făcut un prieten bun, un prieten căutat când ceilalţi aveau nevoi, m-a făcut angajatul model, sclavul suprem. Acel "Da" m-a făcut prost, m-a făcut folosit, m-a sodomizat. Spuneam rar "Nu", de obicei cu jumătate de gură. Şi atunci mă răzgândeam repede, şi tot "Da" era până la urmă. Nu puteam să spun "Nu". Cuvântul "Nu" nu îl cunoşteam. Mă certam deseori că mă vând cu acel "Da". Am făcut multe lucruri pe care nu aş fi vrut să le fac. Dar din pricina slăbiciunii mele de a nu putea refuza, le-am făcut. Am investit timp, bani, sentimente, tinereţe, doar din cauză că nu am ştiut să spun "Nu". Poate m-am trezit târziu, poate ar fi trebui să învăţ "Nu"-ul mai devreme, poate ar fi trebuit să fiu mai categoric, poate ar fi trebuit să îmi asum "Nu"-ul mai demult.
 
 E bine totuşi că am învăţat să spun şi "Nu". Ştiu acum să spun şi "Da" şi "Nu". Îmi dau seama, acum, că totul era simplu de la început. Totul se învârte în jurul unui "Da" sau al unui "Nu". Binele meu contează de răspunsul care îl dau. "Nu"-ul mă face mai puternic. "Nu"-ul mă face auzit. "Nu"-ul face ca şi părerea mea să conteze. Tu ştii să spui "Nu"?

Îndemn

 Cine nu poate să mă înghită, să mă sugă!

luni, 16 noiembrie 2009

Despre eu


 Urăsc zilele de luni, la fel de mult ca mucii apoşi când îmi curg din nas. Urăsc prostia, dar trebuie să fiu tolerant în faţa ei. Îmi place să ling frişca de pe sfârcurile iubitei. Nu-mi place frigul, îmi place ploaia, îmi place să mă plimb cu Ea prin ploaie, să ne udăm. Îmi place să râd, deşi uneori îmi vine să plâng. Îmi place muzica, dar nu-mi plac manelele. Beau cât o cămilă şi mă îmbăt ca un porc.  Citesc, vorbesc, scriu. Mă îndrăgostesc, apoi îmi trece. Lupt până obosesc, apoi îi las pe ceilalţi. Nu merg cu autobuzul, îmi place să conduc. Îmi place să fiu răsfăţat. Iubesc, urăsc. Îmi plac filmele, dar nu mă uit la tv. Internetul e lumea imaginară în care mă ascund. Îmi place să fiu apreciat, mă deranjează când cei din jur nu mă observă. Sunt propriul meu D-zeu, iar asta e lumea mea. Totul se întâmplă dintr-un anumit motiv, nu m-am hotărât încă din care. Beau cafeaua fără zahăr, wiskey-ul fără gheaţă. Norocul aleargă după mine, eu sunt un atlet profesionist. Înjur, scuip şi râgâi. Sunt mulţi proşti pe lume, mă simt singur şi neînţeles. Ce nu-mi place, comentez. Trag din ţigare până mă ard la degete, apoi îmi aprind altă. Visez, apoi mă trezesc. Griul nu e ca rozul.  Bufniţele nu sunt ceea ce par a fi. Sirenele nu se fut, ele sunt felaţioniste.

duminică, 15 noiembrie 2009

Românisme

Câţi kilometri sunt până la Agnita? De unde apare diferenţa de kilometri?

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Sentimente

 Sentimentele trebuiesc împărtăşite. Sentimentele împărtăşite ne apropie. Indiferent că vorbim de ură sau de iubire. E frustrant ca într-o relaţie numai unul să aibă sentimentul. E aiurea ca numai unul să iubească, iar celălalt să fie iubit. Un sentiment neîmpărtăşit te îndepărtează. Nu poţi sta lângă un om cu care nu împărtăşeşti un sentiment. Nu poţi face nimic lângă un om care nu e pe aceeaşi lungime de undă cu tine. Nu e fair play ca unul să facă sex iar celălalt dragoste. Contrariile sunt complementare, dar contradictorii. Opusul atrage. Dar nu durează. Se termină repede şi te întrebi de ce. Îţi aduci aminte doar de "a fost odată". A fost odată ziua în care am simţit. Lipsa reciprocităţii te face să te întrebi dacă chiar ai simţit sau a fost doar în imaginaţia ta. A fost odată un vis frumos. L-ai trăit sau l-ai visat? Nereciprocitatea e dureroasă. Iubirea devine indiferenţă, indiferenţa devine iubire. Sentimentul neîmpărtăşit tinde să devină una cu sentimentul celuilalt. Se transformă. Cu ciclicitate. Când iubeşti vrei să fii iubit. Nu e obligatoriu însă să iubeşti când eşti iubit, sau să fii iubit când iubeşti. Nu e obligatoriu să mai iubeşti în momentul în care eşti iubit. Uneori te saturi de faptul că sentimentul tău nu e împărtăşit şi treptat renunţi la el. Nu te mai interesează. Şi nici nu mai revine. Devii un asentimental şi e greu să fii readus la sentimente. Mori încet. Fără posibilitatea de renaştere.
Crucea ţi-o cari singur. Dar altcineva ţi-o pune în spate. :(

Spam-uri


 Ce pula mea e cu mesajul ăsta? Pe lângă faptul că e într-o româno-engleză iliesciano-basesciană, nu pricep nimic din ce vrea Franka pulii. De fapt nici nu mă interesează ce ar putea vrea. Spam-uri de-astea primesc pe toate site-urile de socializare sau nu. Nasol e că aveam pretenţii de la reţeaua literară. Se vrea a fi o reţea de cultură, dar e invadată şi ea, din păcate, de nefutute cu identitate incertă, care vorbesc într-o limbă amalgamată şi care vorbesc despre iubire. Îmi vine să îi trimit un mail cu nişte poze ataşate. Nişte puli mai exact. Să inventez şi eu o limbă, sau pur şi simplu să o înjur. Când citesc mesaje d-astea am o poftă nebănuită de a înjura. Din tot sufletul şi din tot ce îmi poate născoci creierul meu pervers: felaţii anale, muie în cur cu sapa, slobozi-m-aş, etc...
   Dacă e spam, spam să fie!

Comandante, ai futut ţara



 Deşi mi-am propus să nu vorbesc despre politică sau politicieni (excepţie făcând Pantera Roz), nu mă pot abţine să nu public melodia asta. ;)

vineri, 13 noiembrie 2009

Love hurts? Or love sucks?

Super mişto şi melodia şi videoclipul.



 Ciufut şi nelalocul meu. Aşa sunt şi tot aştept să îmi treacă. Melodia mă binedispune.Videoclipul la fel. Îmi dă o stare de bine. Nu pricep de ce însă. Melodia nu e chiar veselă.

Nesimţit


 După o partidă de sex:
 
 -De ce nu mă săruţi? mă întreabă ea.
 
 -Nu sunt curios ce gust are sperma!

Pauză de publicitate

 Îmi plac reclamele. Reclamele mişto. Reclamele cu idei mişto. Reclamele care mă fac să râd. Chiar dacă nu o să folosesc niciodată produsul respectiv, îmi place să urmăresc reclama. Sunt un devorator de publicitate. De publicitate de calitate, de publicitate amuzantă. 





joi, 12 noiembrie 2009

Un ochi râde, sufletul plânge

 De ce putem să fim veseli în exterior când suntem trişti, iar invers nu? De ce fericirea o afişăm cu naturaleţe, iar tristeţea pare o joacă de copil? De ce nu suntem trişti când suntem trişti? Ne minţim că trece mai repede dacă afişăm o faţă veselă?



 De ce suferim după cineva, în loc să ne bucurăm că ne-am eliberat? De ce încercăm să salvăm o relaţie, chinuindu-ne mai mult? De ce preferăm tristeţea şi tânjim după fericire? De ce putem râde când sufletul ne plânge? De ce mimăm fericirea când universul nostru e năruit?

miercuri, 11 noiembrie 2009

Think...Think Pink


"-Ai văzut afişul? 
 -Ce afiş?
 -Cetăţeni, gândiţi!
 -Nu, nu l-am văzut..."

 
 
 Azi, în faţa unui magazin de cartier o domnişoară îmi dă un flyer: "Sâmbătă vine marinarul în Piaţa Mare". Două străzi mai încolo, o gaşcă de tineri în fâşuri roşii mă îmbiau cu alte flyere. Un pic mai departe alţii promovau bunul simţ.  Mi-e teamă că la un moment dat o să fiu acostat de ţigani: "Votează-l pe al nostru că îţi tai gâtu' mânca-ţi-aş ...", sau de unguri care or să-mi vorbească în maghiară despre candidatul lor.
 
 Pe orice stradă, pe orice copac, în vitrina oricărui magazin, de pe autobuze, de pe coşurile de gunoi, de peste tot un candidat îmi zâmbeşte. Un candidat speră să mă fenteze şi să îi dau lui votul meu.Mă simt agresat politic. Mă simt violat, de un violator cu zâmbetul pe buze. Mă simt forţat să accept un viol de cinci ani. E perioada în care, privind toate afişele electorale, ştii că o să iei muie în următorii cinci ani. Nu ştii însă ce culoare o să aibă pula care o să te feleze. În toate afişele văd câte o pulă erectă, colorată, care spune: "Înghite-mă pe mine!" O muie tot muie rămâne, indiferent de culoarea pulii.

Citiţi afişul! Gândiţi!

Think pink! Votaţi Pantera Roz! Susţineţi Pantera Roz!

marți, 10 noiembrie 2009

Nunta



Aceeaşi plictiseală şi monotonie ca la orice nuntă. Naşi, domnişoare de onoare, socri, rude de la ţară, colegi de servici, prieteni. O mare de oameni care nici măcar nu se cunosc. Se adună să se bucure de necazul tinerilor care îşi strică viaţa. Beau şi mănâncă pentru asta.
   Mirele îmi era un fost coleg de liceu. Nu ne întâlneam des, dar ne făceam timp din când în când să ieşim la o bere, ca băieţii. Pe mireasă o văzusem de câteva ori. Nu excela cu nimic în mod normal, dar azi arăta bine. Îmbrăcată în alb, ca o prinţesă, cu buclele negre atârnându-i pe umerii goi. Arăta chiar bine. Era frumoasă şi radia fericire. Îmi plăcea să o privesc. Zâmbea tot timpul şi zâmbetul o făcea parcă şi mai frumoasă.
   Stăteam şi mă uitam la ea. Nu îmi puteam dezlipi privirea. Îmi plăcea să o privesc. Părea atât de pură şi inocentă şi fericită.
   M-am dus la masa mirilor cu paharul în mână. Am dat noroc cu el, l-am felicitat. Ea m-a strâns în braţe şi m-a pupat pe obraz. I-am şoptit la ureche: "O să te fur!" A râs cu poftă şi mi-a tras cu ochiul.
   Câteva ore mai târziu o furasem. Eram într-un bar şi beam şampanie. Era atracţia barului. Primiserăm şampania pe gratis. Râdeam. Ne priveam ochi în ochi. Radia fericire. Ne simţeam bine. Mă ofticam că nu am cunoscut-o mai demult. Soarta făcuse să o cunosc în ziua nunţii ei.
   Am plecat înapoi spre nuntă. Pierdusem cam mult timp şi nu vroiam să iscăm discuţii. Cel puţin nu din prima ei zi de căsnicie. Conduceam şi mă uitam din când în când la ea. Cu cât ne apropiam mai mult, cu atât parcă îi pierea strălucirea din ochi. Era veselă, dar avea o privire tristă. Tot mai tristă cu cât ne apropiam mai mult de nuntă. De nunta ei. Mi-a spus să opresc. S-a dat jos din maşină. Am coborât şi eu. Ochii ei erau plini de lacrimi, dar nici una nu îi curgea pe obraz. Îl iubea, dar nu ştia de ce se mărită. Se simţea deja captivă. Simţea că viaţa ei a trecut, simţea că deja e catalogată ca nevastă. Se vedea deja crescând copii, se vedea îmbătrânită şi trecută. Nu se mai simţea atrăgătoare. Simţea schimbarea din viaţa ei şi nu îi plăcea. Era fericită şi tristă. Era confuză. S-a cuibărit în braţele mele. Simţea nevoie de protecţie. Simţea nevoia să fie strânsă în braţe. Stătea cu capul pe umărul meu, stăteam îmbrăţişaţi pe maginea drumului. O mireasă şi un nuntaş se îmbrăţişau. Maşinile care treceau pe lângă noi ne claxonau. Am stat câteva minute aşa. Era o senzaţie plăcută. Şi pentru mine şi pentru ea. Ne vedea lumea, dar nu ne feream. Nu ne interesa. Sau ne făceam că nu ne interesează.
  Strângeam în braţe nevasta altuia. A altuia care o iubea. Dar în minutele alea a fost femeia mea.
De atunci nu mai merg la nunti. Nici nu mai fur mirese.

luni, 9 noiembrie 2009

Schimbare



M-am schimbat. Nu mai sunt bărbatul de care te-ai îndrăgostit. Din simplul motiv că ochii tăi nu mă mai văd ca la început. Nu-ţi mai place zâmbetul meu, nu-ţi mai plac ochii mei, nu-ţi mai place felul în care te strâng în braţe, nu-ţi mai plac visele mele, nu-ţi mai place să te sărut, nu-ţi mai place să adormi lângă mine, nu-ţi mai plac poveştile mele, nu-ţi mai plac dimineţile lângă mine, nu-ţi mai plac week-end-urile lângă mine, nu-ţi mai place să facem duş împreună, nu-ţi mai place când sunt nebărbierit, nici când sunt bărbierit, nu-ţi mai place freza mea, nu-ţi mai place râsul meu, nu-ţi mai plac plimbările cu mine, nu-ţi mai place când te sun, nu-ţi mai place când mă supăr, nu-ţi mai place când râd, nu-ţi mai place când vorbesc, sau tac, nu-ţi mai place când adorm lângă ţine, sau când mă trezesc lângă tine, nu-ţi mai place când ne iubim...
 
 Ar trebui să mă schimb. De fapt, mai bine te schimb pe tine.

Idiot idiot

Asta  cred că e cea mai mare idioţenie care am văzut-o vre-odată pe net. Mulţi dobitoci există pe lumea asta, dar ăsta îi întrece pe toţi. Nu am avut răbdare să urmăresc tot filmul, e prea penal şi mult prea idiot idiotul.

duminică, 8 noiembrie 2009

Maria



Jack' după Jack'. Doar cu gheaţă, e cald în club.Stau pe unul din scaunele de la bar şi beau Jack'. Nu sunt fiţos, dar bere beau doar pe terase sau la grătar. Mă uit în jur. Gagici faine, gagici fiţoase care beau apă plată şi fumează slims, gagici care ştiu să danseze, gagici plictisite, gagici în căutare de pulă, gagici etalate. Nu am chef de nimic, nu am chef să bag pe nimeni în seamă. Sunt doar un observator. Beau. Aştept să mă îmbăt şi să plec acasă. Nu am chef de flirturi, de discuţii inutile. Nu vreau decât să beau.
 
 O tipă vine la bar şi se aşează pe scaunul de lângă mine. Mă uit la ea. Îmi aprind o ţigare şi îmi golesc paharul.
 
 -Ţi-e sete? mă întreabă ea
 
 Mă fac că nu o aud. Nu am chef să mă bag cu nimeni în seamă. Îi arăt paharul barmanului, semn că mai vreau unul.
 
 -Ăsta îl dau eu. spune ea
 
 -Ok, cum vrei.
 
 -Nu ai chef de vorbă. S-a întâmplat ceva?
 
 -Îmi savurez băutura şi seara.
 
 Îmi întinde mâna şi se prezintă: -Maria.
 
 Îi strâng mâna ca unui bărbat şi îi spun: -Încântat, mersi de băutură.
 
 Iau o bucată de gheaţă din pahar şi mă joc cu ea în gură. Semn că nu îi mai pot răspunde la nici o întrebare. Mă ia de mână şi mă trage după ea pe ringul de dans. O urmez fără să vreau, mai mult forţat. M-a cumpărat cu o băutură. Îi sunt dator. Stă în spatele meu şi mă ia în braţe. Mâinile ei se plimbă pe pieptul meu şi se unduieşte în spatele meu. Îmi place. E incitant. Îmi mângâie pectoralii, coboară cu o mână în jos dar se opreşte în dreptul curelei de la jeanşi. Vreau să mă întorc. Nu mă lasă. Continuă să danseze în spatele meu şi să mă mângâie. Mă excită şi ea ştie asta. Asta vrea. Şi îi reuşeşte. Mă simt bine, mă simt ameţit de Jack', îmi place excitaţia care mi-o provoacă. Mă întorc brusc cu faţa la ea. O iau în braţe şi o sărut. Îi bag în gură bucăţica de gheaţă ce nu a apucat să se topească. Mă uit în ochii ei. Sunt calzi şi pofticioşi. Îmi zâmbeşte. Mă ia de mână şi ne întoarcem la bar. Comandăm  încă un rând. Stăm cocoţaţi pe scaunele de la bar şi ne sărutăm. Cu o mână îmi mângâie piciorul. De la genunchi în sus, pe interior. Cu cealaltă mă trage mai aproape de ea. Îi simt sânii când respiră. Îmi place jocul ăsta. La nebunie. O strâng în braţe şi o sărut pe gât. Geme uşor şi se încordează din tot trupul. Îi place şi ei să se joace.
 
 Plecăm din club. Ne urcăm în maşină. Continuăm să ne mângâiem şi să ne sărutăm. Mâinile ei se plimbă peste tot. Jeanşii îmi par strâmţi. Sunt excitat la maxim. Îi bag o mână pe sub bluză şi îi mângâi sânul. Mă joc cu sfârcul ei. Mă muşcă de buză şi îmi mângâie pula erectă prin jeanşi. Îi strâng sânul în palmă şi îi explorez gura cu limba. Oftează. Mă descheie la jeanşi şi mi-o scoate afară. O mângâie, se joacă cu ea. Se apleacă şi începe să mi-o sărute. O mângâie şi o sărută. Îmi suge încet un  testicol, apoi celălalt. Îmi place senzaţia. Începe să îmi lingă pula de la bază spre vârf. Are o limbă perfectă. O furnicătură plăcută simt în tot corpul. Se joacă cu limba în vârful pulii. Apoi începe să o înghită  încet. E caldă gura ei şi are o limbă fermecată. Mi-o suge în timp ce mi-o freacă. Mă simte aproape de final. Devine mai energică cu mâna. Termin. Nu lasă să îi scape nici o picătură.
 
 Se ridică şi porneşte motorul maşinii. Se întoarce spre mine şi îmi spune: -La mulţi ani! Unde te las?

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Bani pe net?

Sunt convins că orice blogger visează să facă bani din blogul lui. Orice om visează să facă bani fără să facă nimic. Oricine visează ca într-o zi să îi pice din cer o grămadă de bani care să îi schimbe viaţa din momentul respectiv. Visaţi în continuare. ;) 
 
 Am găsit şi eu pe net un site care cică te plăteşte fără să faci nimic. Adică aproape nimic. Trebuie să te înscrii şi să instalezi un mic progrămel care va rula pe calculatorul tău. Şi care cică te plăteşte atâta timp cât stai online, fără să dai click pe el, sau să vizitezi vre-un site, fără să îl intereseze activitatea ta pe site-ul lor. Trebuie doar să fie calculatorul conectat la internet. Aşa să fie? O să vă anunţ dacă o să câştig ceva bani din asta sau nu.

make money

 Sistemul e multi level, cu referali până la nivelul 10, se plăteşte prin Paypal minim 20 de dolari, dar cel mai tare e că nu trebuie să faci nimic. Doar să ţii calculatorul deschis. Aşa că...de ce nu? :P Treceţi la treabă şi click pe banner. Mai repede! :)
Earn Money! Make Cash Online!

Etichete

20 de ani (1) 2010 (2) 2011 (1) 4non blondes (1) 5 ani (1) 60 de min (2) 7 ani (1) 999 (2) aberaţii (34) abuzuri (1) acdc (1) adio (1) adrenalina (3) adulter (2) afise (1) aiurea (14) albastru (1) alcool (5) alegeri (8) amici (2) amintiri (7) anal (2) angajatori (1) aniversari (1) antract (1) anybody seen my baby (1) autostop (2) babe (1) babilonia (1) bancuri (14) bani (1) bani pe net (1) beauty (1) beţie (7) bine (9) blog (31) blogosfera (1) bloguri (3) blonde (4) bonuri de masa (1) boxeri. de sezon (1) brad (1) buci (1) bude (3) Bulă (1) bun vs rău (3) ca la ei (1) cacat (3) cadouri (1) cafea (5) caldura umana (1) campanii (6) cancer (1) canicula (1) cantece (2) cantecul pastelui (1) carciumareasa (1) cargo (2) catalogari (3) căcat (25) căciulă (1) căutări (3) câini (4) chefuri (3) chiloţi (2) citate (1) ciufut (8) clejani (1) clone (1) club (2) clubbing (1) coaie (1) colindat (1) concesii (1) concurs (2) copii (2) copilarii (2) copy-paste (4) costum de baie (1) croaziera (1) culmi (1) cum ar fi daca... (2) cur (1) curve (21) D-na (1) D-zeu (6) d'ale mele (30) d'ale vieţii (62) da (1) de ce-uri (6) de dragoste (1) de pe mail (1) de sezon (8) de vanzare (2) decizii (2) definitii (17) desene (1) desene animate (1) despre (1) dezamagit (2) dimineaţa (18) distractie (2) do this at home (35) doi copii (9) don't do this at home (46) dorinţe (1) droguri (1) drumuri (1) emigrant (1) enervare (9) epilare (1) eu (68) eu cu mine (7) eu si ea (30) eu..D-na si Ea (4) euro (1) facebook (1) fantezie (2) fără cuvinte (1) febra (1) felatie (1) felaţie (13) femei (55) fericire (4) fete (1) filme (2) filozofie (11) firestarter (1) fiţe (5) floci (2) fluturi (1) foame (1) fool's garden (1) frig (2) fuck (2) fumat (1) fun (1) funny (18) gagici (1) gasca (1) geniu (2) ger (2) Germania (2) get it loud (13) ghinioane (1) glume (1) gnr (1) god bless (1) gratar (2) hand-job (2) handicap (2) happyfish (1) haz de necaz (1) hoţi (1) iarba verde (1) iarna (4) ideile mele (2) idioţenii (21) idioţi (3) indicatoare (2) indiferent (1) inimioare (1) internet (4) interviuri (2) intimitate (4) înjur (2) întrebari (3) întrebări (19) jocuri (3) karma (1) la anu' (2) la mulţi ani (3) labagii (1) leapsa (1) leapşa (12) lemon tree (1) libertate (3) limba (1) link (1) link exchange (1) literatura (1) localuri (1) love (11) luni (23) made in romania (59) mancare (1) mare (2) mare e grădina (15) masaj erotic (1) masculin (1) masina de sex (2) maturitate (3) mă gândesc să emigrez (4) mesaje (1) mess (4) militie (2) mincinosi (1) minciuni (1) miniprix (1) mirare (1) mireasă (1) misogin (6) mituri (2) moarte (4) mobil (1) moda (1) monede (1) money (1) monogamie (1) Mos Craciun (4) moşu (1) ms (1) muci (4) muie (15) munchen (2) munte (1) musca (1) muzica (35) na'vi (1) nebune (1) nebunii (10) nedreptate (1) nepasare (2) nepăsare (2) nervi (1) nervos (2) news (1) not funny (1) noutati (1) nu (3) nu-mi place (5) nudist (4) nuntă (1) o vorba (1) oameni de caca (1) oare? (2) oferte (1) oldies (1) online (6) orgasm (1) original (1) Pantera Roz (6) party (3) paypal (1) păpuci (1) personaje fabuloase (3) perversitate (1) petreceri (1) pietoni (1) pinguini (1) pişat (8) pişoar (1) pişu (4) pitici (2) pitici pe creier (1) piţipoance (5) pizda (1) placeri (1) plagiat (1) plaja (5) plictis (9) poezie (1) poezii (1) politică (8) pornstar (1) povesti (4) poze (2) poziţii (3) premiu (1) presa (1) prezervative (2) prieteni (2) proaste (1) prodigy (1) promo (2) proşti (5) provizii (1) provocare (1) proză (4) publicitate (1) pula (20) pula mea (8) pulă beată (1) raceala (1) rău (6) răutăcisme (1) real (1) reclame (1) reguli (1) religie (1) revelion (2) rolling stones (1) romania iz my country (26) romanisme (4) românisme (10) ruşine (1) rutina (2) sacrificiu (1) sarbatori (4) savage garden (1) sătul (10) sâni (1) scaun (1) scrisoare (1) sentimente (6) sex (51) sex in maşină (3) sex in public (1) sex online (2) sex oral (3) sexy (1) sfaturi (1) sfinţi (1) shame on them (2) shit (2) singur (4) smooth (1) soare (1) somn (1) sondaj (2) spam (1) sperma (1) spermatozoid (1) stop (1) strange (8) striptis (1) sunt bun (4) surf (1) şcoală (3) tampiti (1) te iubesc (2) teama (1) telefon (2) telefonie (1) tequila (3) teste (1) textile (1) tic-tac (1) timp (2) tinerete (1) tnt (1) top (1) touch and go (1) trecut (1) trezirea (24) tribuna (1) trist (3) tv (3) twitter (1) ţâţe (1) ţigări (1) ucideri (1) un nou inceput (1) vacanta (1) valoarea mea (14) vara (4) viata de cuplu (2) viata mea (55) video (49) viitor (1) virtual (1) vise (9) vodafone (2) vodka (1) vorbe de duh (1) vot (8) welcome to the jungle (1) what's up (1) wiskey (1) wrong hole (1) xxx (4) yahoo (1) zapada (3) zdob si zdub (1)