Viitorul meu ca poet
Va fi atât de grandios
Încât nici nu va fi.
Şi asta deoarece
Am la dispoziţie tone de hârtie
Nefiind nevoit să scriu
Pe margini de ziare sau
Şi mai rău
Scrijelind pereţii celulei cu unghia.
Şi scriu cu pixul,
Nu cu creion, sau chiar cărbune
Sau cu vre-un lemn pe nisip.
Şi-apoi de ce-aş avea un viitor in poezie?
Voi cititorii, n-aveţi ceva mai bun de făcut
Decât să mă citiţi?
De fapt, cine are nevoie, astăzi,
De încă un poet? Acest articol participă la concursul “Leacuri băbeşti pentru urticarie mentală!” , organizat de Pioneza Dintre Fese.