Popcorn

 M-am tot uitat la filmuleţul ăsta şi mi-a dat de gândit. Trăiesc într-o eră a comunicării. Ca orice om normal am două telefoane mobile. Care, bineînţeles îmi stau în buzunarele din faţă de la jeanşi. După ce am văzut şi revăzut filmuleţul, trăiesc cu teama că există riscul să mi se coacă ouăle dacă îmi sună amândouă telefoanele simultan. Organul meu nu e în siguranţă cu pericolele astea mobile lângă el. Fuck technology!

Salut!

 Fiindcă toate trebuie să poarte un nume, fiindcă îmi place să pun nume, e normal ca şi pula mea să aibă un nume, nu?
 Fiindcă a fost considerată mereu o artistă, fiindcă munca ei a fost apreciată, fiindcă a fost iubită şi dezmierdată, fiindcă are un aer boem, fiindcă a fost prima în multe, o deschizătoare de drumuri,  mi se pare firesc să aibă nume de artist, mi se pare firesc să o cheme Donatello.
 Acum că introducerile au fost făcute, hai să facem cunoştinţă!



PS: Poza e luată de pe net.;)

Hai să ne căcăm împreună!

  Azi mi-a fost invadat blogroll-ul cu 8 martie! Ieri cu eurovizion. Acum o săptămână era cu 1 martie. Acum două săptămâni era dragobetele, acum 3 era valentinul, etc, etc. Îmi vine să vomit când văd atâta lipsă de originalitate.  Da, ştiu că e 8 martie, ştiu că e ziua mamei, dar când văd 5jde mii de bloguri care toate scriu despre asta...îmi vine să îi spun mamei să se ducă să îşi cumpere singură flori şi să îşi recite poezii.
 
 Hai să ne pupăm mamele în intimitatea casei părinteşti, iubitele în cuibuşorul de nebunii, amantele în pensiuni ieftine sau parcări întunecate, oscarurile să le lăsăm cui le câştigă, crăciunul, paştele să le sărbătorim cu cine simţim aproape de noi. Hai să nu mai facem atâta vâlvă în blogosferă cu lucruri mărunte sărbători care ar trebui să ne facă nouă viaţa mai frumoasă. Nu ne câştigăm un loc în rai dacă dăm mărtişoare virtuale tuturor femeilor de pe net, nu o să fim mai bine văzuţi dacă publicăm cine a câştigat pârţul de aur la nush ce concurs internaţional, nu o să ne crească ratingul şi valoarea dacă ne urăm virtual sărbători fericite sau nu. Sincer, mă doare în pulă de femeile care azi nu au primit o floare, la fel cum pe ele le doare în pizdă dacă eu le ofer sau nu o floare virtual. La fel de mărţişor, de dragobete, de valentin, de anul nou, de paşti, de orice sărbătoare închipuită sau nu. La fel cum nu am nici un procent din încasările Avatar-ului dacă îi plâng de milă că a câştigat sau nu, nu ştiu câte statuete sau băşini sau mai ştiu io ce. Duster-ul se va vinde indiferent dacă eu îi fac sau nu lobby.
 
 Hai să ne căcăm împreună. Sau hai să facem schimb de chiloţi. Sau hai să ne scobim reciproc în nas, în cur, sau hai ca eu să te ţin de mână când faci pişu, iar tu să mă ţii de pulă.
 
 Hai să facem lucruri originale!

Căciulă pentru ...

A venit din nou iarna. Frig, zăpadă, vânt, ninsoare. Pe gerul ăsta, am impresia că chiloţii nu îmi ţin destulă căldură.
Se pricepe cineva la croşetat?
Promit că o să port căciula cu plăcere! (nu şi la vedere)

Declaraţie

 Nu îmi sunt de ajuns cuvintele să îţi spun ce aş vrea să îţi spun.. O poză spune mai mult decât cuvintele. I love you! Do you love me?

Pe un bon de masă

Oricât de mult mi-aş fi dorit să merg să dorm, trebuia să amân partea cu somnul pe mai târziu. Obosit şi mahmur după o noapte lungă, am băut vre-o 3 cafele, am folosit jumătate din tubul cu pastă de dinţi doar că să îmi treacă mirosul de alcool din gură, am făcut un dush să par fresh şi am plecat la muncă. Nasol să trebuiască să conduci, nasol să trebuiască să mergi să asculţi ce are de spus şeful dimineaţa. Mă bucuram însă că e zi scurtă, şi o să ajung mai devreme acasă. Să pot lenevi măcar, dacă nu chiar să dorm. Bineînţeles că pe la amiaz, înainte să se termine programul, s-a ivit o chestie neaşteptată şi a trebuit să mai fac un drum de vreo 200 km dus întors. Naşpa. Încă mai aveam gust de wiskey în gură, încă mai îmi ţiuia muzica în urechi, încă îi mai simţeam parfumul. 
 
 La ieşirea din oraş, o autostopistă. Am oprit. Se urcă şi îmi spune: "Nu am bani." Mă uit la ea şi îi spun: "Găsim noi o soluţie." Zâmbea. Ceva cred că îi cocea neuronul.  Din vorbă în vorbă mi-a povestit jumătate din viaţa ei. Sau mi-a povestit mai mult, însă eu numai atât am reţinut. Nu eram prea atent la ce îmi spunea, îi răspundeam monosilabic, mai mult din politeţe. Nu mă interesa ce are de spus. Îmi plăcea însă că vorbea tot timpul şi nu aveam timp să mă plictisesc. Ne apropiam de locul unde trebuia să coboare. "Opreşte în prima parcare" mi-a spus. Mă uitam un pic tâmp la ea. "Da. În prima parcare să opreşti. Trebuie să îţi plătesc,nu?" Hmmm, refuzam să mă gândesc la ceva anume. Eram însă curios ce idei are. Opresc şi mă dau jos din maşină. Mă aşez pe capotă şi îmi aprind o ţigare. Coboară şi ea. Vine spre mine, se aşează în genunchi în faţa mea şi îmi descheie jeanşii. Mă uitam la ea fără să îi spun nimic. Fumam şi o lăsam să îşi facă treaba. Ceilalţi şoferi ne claxonau când treceau pe lângă noi. Dădeam o muie la marginea străzii şi nu mi se părea nimic ieşit din comun în asta. Îmi savuram ţigarea în timp ce eram felat. Se pricepea şi simţeam că îi şi place ce face. Îmi plăcea şi mie ce îmi făcea. Gura ei era şi mai de treabă în momentul ăsta decât mai devreme când vorbea una-ntr-una. M-a terminat destul de repede. M-a lăsat să termin în gura ei. A scuipat. Apoi s-a şters la gură şi mi-a şters şi mie pula. Mi-a încheiat jeanşii, s-a ridicat şi m-a întrebat: "Suntem ok acum,nu?" I-am dat din cap afirmativ. Nu aveam cuvinte. Îmi era bine şi nu vroiam să stric momentul.

 Ne-am urcat în maşină şi am plecat mai departe. Am ajuns la destinaţie. A deschis uşa şi înainte să coboare mă întreabă: "Pot să te rog ceva?" "?" "Poţi să îmi dai nişte bani?Nu mai am ţigări." Mă gândeam că îi sunt un pic dator, un oral e mai scump decât ar fi trebuit să îmi dea ea pentru drum. Mă uit în portofel. Nu aveam decât 2 bancnote de 100 lei şi nişte bonuri de masă. Nimic mărunt. Îi întind un bon de masă şi o întreb: "Te descurci?" A zâmbit şi l-a luat. "Mulţumesc" Apoi a închis uşa şi a plecat. Mă uitam în urma ei. A fost prima dată când am plătit pentru sex. Cu un bon de masă. Şi mi-a mai şi mulţumit. E foame mare în România. Valoarea muii a scăzut sau valoarea unui bon de masă e prea mare?

Ştii să spui nu?

Am învăţat să spun "Nu". De ce pula mea nu am ştiut să spun "Nu"? Mi-a fost greu. Am fost marcat de atâţia ani în care am spus doar "Da". De teamă, de ruşine, de frică de a nu avea de suferit, sau din orice alte motive, spuneam "Da" la orice solicitare. Chiar dacă acel "Da" mă făcea să sufăr. Spuneam "Da" oricui. Spuneam "Da" oricărui prieten care îmi cerea ajutorul, spuneam "Da" oricărui şef care îmi spunea să fac altceva decât ar fi trebuit să fac, spuneam "Da" oricărei rugăminţi, spuneam "Da", de teama "Nu"-ului. Acel "Da" m-a făcut un prieten bun, un prieten căutat când ceilalţi aveau nevoi, m-a făcut angajatul model, sclavul suprem. Acel "Da" m-a făcut prost, m-a făcut folosit, m-a sodomizat. Spuneam rar "Nu", de obicei cu jumătate de gură. Şi atunci mă răzgândeam repede, şi tot "Da" era până la urmă. Nu puteam să spun "Nu". Cuvântul "Nu" nu îl cunoşteam. Mă certam deseori că mă vând cu acel "Da". Am făcut multe lucruri pe care nu aş fi vrut să le fac. Dar din pricina slăbiciunii mele de a nu putea refuza, le-am făcut. Am investit timp, bani, sentimente, tinereţe, doar din cauză că nu am ştiut să spun "Nu". Poate m-am trezit târziu, poate ar fi trebui să învăţ "Nu"-ul mai devreme, poate ar fi trebuit să fiu mai categoric, poate ar fi trebuit să îmi asum "Nu"-ul mai demult.
 
 E bine totuşi că am învăţat să spun şi "Nu". Ştiu acum să spun şi "Da" şi "Nu". Îmi dau seama, acum, că totul era simplu de la început. Totul se învârte în jurul unui "Da" sau al unui "Nu". Binele meu contează de răspunsul care îl dau. "Nu"-ul mă face mai puternic. "Nu"-ul mă face auzit. "Nu"-ul face ca şi părerea mea să conteze. Tu ştii să spui "Nu"?

Pişu cu spectatori

Mânat de un instinct primar de a-mi satisface nevoile fizice şi din lipsa toaletelor de pe marginea şoselelor, am tras azi pe dreapta, într-o parcare, să mi-o scutur şi eu un pic. Nu e prea plăcut să te plimbi cu pişatul în tine. Mai ales pe frigurile astea. Ai tot timpul impresia că o să îi dai drumul şi o să faci pe tine. Aşadar, parcarea e cea mai bună pentru un pişu. Nu incomodezi circulaţia, te pui în spatele maşinii şi îi dai drumul. Opresc, îmi aprind o ţigare, mă dau jos din maşină, scot mătărânga din pantaloni şi încep. şşşşşş. Doamne, ce bine era. În spatele maşinii mele, opreşte o maşină. Io aveam treabă, şi încă ce treabă! Mă uit spre maşina oprită. O şoferiţă şi o pasageră în dreapta ei. Se uită la mine şi îmi zâmbesc. OMG! Mă priveau făcând pişu. Nu cred că se vedea altceva decât jetul. Mă gândesc că or avea şi ele o treabă asemănătoare şi aşteaptă să termin şi eu să plec, să-şi poată vedea şi ele de treabă. Termin cu pişu, îmi închid jeanşii, mă uit la ele, le trag cu ochiul şi mă urc în maşină. Plec. Mă uit în retrovizoare. Fetele, semnalizează şi ele şi pleacă din parcare. Hmm... Au oprit doar să mă privească. Le las să mă depăşească şi mă uit la ele. Ele se uită la mine, îmi zâmbesc şi îmi fac cu mâna.
 
 Data viitoare o să vând bilete. ;)