Mergeam eu liniştit pe drumurile patriei, când am dat peste indicatorul ăsta. Normal, am încetinit şi am fost cu ochii în patru. Doar-doar voi vedea şi eu nişte ţâţe.
Vroiam să văd ţâţele din avertizare. Îmi şi imaginam gagicile pe marginea drumului, stând cu pieptul gol, arătându-mi mie ţâţele. Savuram momentul în care îmi voi delecta privirea cu multe ţâţe. Ţâţe, ţâţe, ţâţe. Ţâţe de toate formele, ţâţe de toate mărimile, ţâţe mari, ţâţe mici.
Dar degeaba. Nimic. Nici o ţâţă pe drum, nici o ţâţă lângă drum, nicăieri nici o ţâţă. M-a indus în eroare indicatorul. Am pierdut timp preţios mergând încet, mi-am obosit ochii căutând ţâţele cu privirea. Am văzut atenţionarea de ţâţe, dar nu am văzut nici măcar una. Nici o ţâţă pe marginea drumului.
Norocul meu că nu eram singur în maşină. Am avut parte de ţâţe ... şi nu numai.
Postări
