Te naşti cu pitici pe creier sau îi dobândeşti? Ne e scris în destin ca ei să ne fie colocatari ai cutiei craniene? Cum scapi de piticii de pe creier? Merită să încerci să scapi de ei?
miercuri, 18 noiembrie 2009
Karma, pitici pe creier si lehamite
Te naşti cu pitici pe creier sau îi dobândeşti? Ne e scris în destin ca ei să ne fie colocatari ai cutiei craniene? Cum scapi de piticii de pe creier? Merită să încerci să scapi de ei?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
5 comentarii:
de pitici nu scapi in veci. Ori te imprietenesti cu ei, ori ii ignori ca pe cei mai mari dusmani. Eu zic sa te porti frumos cu ei, am auzit ca uneori sunt foarte razbunatori. Si eu imi urasc piticii din creier, dar eu nu ii bag in seama... ete asa, sa se oftice ei. :D
La mine e mai grav,piticii se contrazic cu vocile.Chiar vorbeam azi cu cineva despre pitici si-mi zice" fiul meu si-a amintit ca le-a spus educatoarea acum cativa ani,ca au pitici in burta si trebuie sa-i hraneasca,sa manance tot",tot el mi-a spus asa"ai mei sunt pe creier,doar la pauza de masa coboara in stomac".
Asta e a doua oara cand intru pe blogul tau si vad ca link-ul meu nu este in lista de exchange! Sa fii sa natos!
mie imi plac piticii mei, fara ei nu as mai fi eu. sa vezi ce marfa e cand dau petrecere. chiar e ceva de vazut!
Piticii de pe creier ii dobandim pe parcurs...cred. Cel mai bine ar fi sa ne imprietenim cu ei, daca nu vrem sa ajungem la casa de nebuni. :)
Trimiteți un comentariu