Sentimente

 Sentimentele trebuiesc împărtăşite. Sentimentele împărtăşite ne apropie. Indiferent că vorbim de ură sau de iubire. E frustrant ca într-o relaţie numai unul să aibă sentimentul. E aiurea ca numai unul să iubească, iar celălalt să fie iubit. Un sentiment neîmpărtăşit te îndepărtează. Nu poţi sta lângă un om cu care nu împărtăşeşti un sentiment. Nu poţi face nimic lângă un om care nu e pe aceeaşi lungime de undă cu tine. Nu e fair play ca unul să facă sex iar celălalt dragoste. Contrariile sunt complementare, dar contradictorii. Opusul atrage. Dar nu durează. Se termină repede şi te întrebi de ce. Îţi aduci aminte doar de "a fost odată". A fost odată ziua în care am simţit. Lipsa reciprocităţii te face să te întrebi dacă chiar ai simţit sau a fost doar în imaginaţia ta. A fost odată un vis frumos. L-ai trăit sau l-ai visat? Nereciprocitatea e dureroasă. Iubirea devine indiferenţă, indiferenţa devine iubire. Sentimentul neîmpărtăşit tinde să devină una cu sentimentul celuilalt. Se transformă. Cu ciclicitate. Când iubeşti vrei să fii iubit. Nu e obligatoriu însă să iubeşti când eşti iubit, sau să fii iubit când iubeşti. Nu e obligatoriu să mai iubeşti în momentul în care eşti iubit. Uneori te saturi de faptul că sentimentul tău nu e împărtăşit şi treptat renunţi la el. Nu te mai interesează. Şi nici nu mai revine. Devii un asentimental şi e greu să fii readus la sentimente. Mori încet. Fără posibilitatea de renaştere.
Crucea ţi-o cari singur. Dar altcineva ţi-o pune în spate. :(