Nunta

Aceeaşi plictiseală şi monotonie ca la orice nuntă. Naşi, domnişoare de onoare, socri, rude de la ţară, colegi de servici, prieteni. O mare de oameni care nici măcar nu se cunosc. Se adună să se bucure de necazul tinerilor care îşi strică viaţa. Beau şi mănâncă pentru asta.
   Mirele îmi era un fost coleg de liceu. Nu ne întâlneam des, dar ne făceam timp din când în când să ieşim la o bere, ca băieţii. Pe mireasă o văzusem de câteva ori. Nu excela cu nimic în mod normal, dar azi arăta bine. Îmbrăcată în alb, ca o prinţesă, cu buclele negre atârnându-i pe umerii goi. Arăta chiar bine. Era frumoasă şi radia fericire. Îmi plăcea să o privesc. Zâmbea tot timpul şi zâmbetul o făcea parcă şi mai frumoasă.
   Stăteam şi mă uitam la ea. Nu îmi puteam dezlipi privirea. Îmi plăcea să o privesc. Părea atât de pură şi inocentă şi fericită.
   M-am dus la masa mirilor cu paharul în mână. Am dat noroc cu el, l-am felicitat. Ea m-a strâns în braţe şi m-a pupat pe obraz. I-am şoptit la ureche: "O să te fur!" A râs cu poftă şi mi-a tras cu ochiul.
   Câteva ore mai târziu o furasem. Eram într-un bar şi beam şampanie. Era atracţia barului. Primiserăm şampania pe gratis. Râdeam. Ne priveam ochi în ochi. Radia fericire. Ne simţeam bine. Mă ofticam că nu am cunoscut-o mai demult. Soarta făcuse să o cunosc în ziua nunţii ei.
   Am plecat înapoi spre nuntă. Pierdusem cam mult timp şi nu vroiam să iscăm discuţii. Cel puţin nu din prima ei zi de căsnicie. Conduceam şi mă uitam din când în când la ea. Cu cât ne apropiam mai mult, cu atât parcă îi pierea strălucirea din ochi. Era veselă, dar avea o privire tristă. Tot mai tristă cu cât ne apropiam mai mult de nuntă. De nunta ei. Mi-a spus să opresc. S-a dat jos din maşină. Am coborât şi eu. Ochii ei erau plini de lacrimi, dar nici una nu îi curgea pe obraz. Îl iubea, dar nu ştia de ce se mărită. Se simţea deja captivă. Simţea că viaţa ei a trecut, simţea că deja e catalogată ca nevastă. Se vedea deja crescând copii, se vedea îmbătrânită şi trecută. Nu se mai simţea atrăgătoare. Simţea schimbarea din viaţa ei şi nu îi plăcea. Era fericită şi tristă. Era confuză. S-a cuibărit în braţele mele. Simţea nevoie de protecţie. Simţea nevoia să fie strânsă în braţe. Stătea cu capul pe umărul meu, stăteam îmbrăţişaţi pe maginea drumului. O mireasă şi un nuntaş se îmbrăţişau. Maşinile care treceau pe lângă noi ne claxonau. Am stat câteva minute aşa. Era o senzaţie plăcută. Şi pentru mine şi pentru ea. Ne vedea lumea, dar nu ne feream. Nu ne interesa. Sau ne făceam că nu ne interesează.
  Strângeam în braţe nevasta altuia. A altuia care o iubea. Dar în minutele alea a fost femeia mea.
De atunci nu mai merg la nunti. Nici nu mai fur mirese.