O sticlă de tequila îţi poate da o anumită stare de bine. Pe moment, cel puţin. Shot după shot, viaţa pare mai roz. Te detaşezi de probleme. Sau te doare mai acut în pulă de ele. Începi să te simţi mai bine, începi să nu îţi mai pese de ce e în jurul tău. Încet, tequila îşi face drum din stomac spre creier. Îţi vin idei năstruşnice sau îţi aduci aminte de tot ce e rău. De la caz la caz. Depinde de ce te îmbeţi: de fericire, sau de supărare.
Efectul tequila e imediat. Şi cu durată scurtă. În scurt timp picioarele nu or să te mai asculte, cuvintele nu le mai articulezi corect, imaginile încep să se plimbe aiurea prin faţa ta. Ai tupeu mai mult ca de obicei. Eşti mai macho ca de obicei şi ai impresia că toate gagicile te vor. Ai vrea să mai bei ceva. Dacă te-ar mai servi cineva. Mai iei un shot, şi încă unul.
Nu ştii când ai ajuns acasă. Nici cine te-a dus. Nici cât ai mai stat în cârciumă. Ultimele amintiri sunt că te distrai. Tequila se distra. Tu participai absent la jocul ei. Ai crezut în ea. Şi ea şi-a bătut joc de tine. Pentru a nu ştiu câta oară. Oricât de rău ţi-ar fi acum, o să o ierţi. Şi o să intri în jocul ei iar. Şi iar.
E ca mersul la curve: mereu spui ca te laşi, dar niciodată nu o faci.
Postări
1 comentarii:
mwhahhahahha! Ma asta cu shat dupa shat am incercat-o si eu o data .....bine au fost de ajuns doar 3..ca sa intru intr-o stare asemanatoare cu a ta. Si tot o stare de genu asta parca o data ..hmm cred ca dupa cateva fumuri dintr-o legala.
Trimiteți un comentariu