E atât de greu să îmbrăţişezi? E atât de greu să îi spui cuiva ce simţi? E atât de greu să lupţi? E atât de greu să spui "Iartă-mă!"? E atât de greu să oferi fără a aştepta nimic în schimb? E atât de greu să comunici? E atât de greu să priveşti înapoi? E atât de greu să accepţi bune şi rele? E atât de greu să îţi pese? E atât de greu să pui în balanţă trecutul? E atât de greu să treci peste supărări?E atât de greu să îmi spui ce vrei? E atât de greu să-ţi recunoşti că mă iubeşti? E atât de greu să mă accepţi aşa cum sunt?
Postări
5 comentarii:
As vrea sa iti dau un comment dar nici nu stiu ce sa zic .. mi`a placut prea mult postul asta .. :x Se potriveste perfect cu starea mea. Sa tot citesc asa ceva .. :x
Sti ce se intimpla,cind orgoliul e mai mare decit iubirea se intimpla tot ce ai zis tu.
Dar cind iubesti cu toata fiinta ta ,atunci treci peste multe si destul de grave zic eu.DAR cind aceste grave si multe dureaza cam patru ani, te cam saturi si cam obosesti iertind.
Atunci e vorba de vorba romineasca "naravul din fire nu are lecuire" si e mai bine sa te duci cit vezi cu ochii chiar daca te doare de-ti vine sa urli de s-ar auzii pina-n Australia. Eu am patit-o.
"adevarul doare,dar trece", asa-mi spunea cineva candva.Dupa 4 ani de casnicie,i-am dat dreptate si i-am zis la revedere,decat singura in doi,mai bine singura de una singura.
asta e adevaru, e greu s faci anumite lucruri ce tin de sentiment, si usor toate celelante
cand am citit postul asta am crezut ca is pe ceva blog de semi-sinucigas. Dupa ce am mai citit cateva posturi am ramas cu gura cascata.
Favoritul meu este cel cu discutia ta cu o tipa. Si concluzia sanatoasa. F tare.
Trimiteți un comentariu