Zi Naţională

E 1 Decembrie. Ziua Naţională a României. Ar trebui să mă simt într-un fel aparte? Ar trebui să mă simt ca de 4 iulie în SUA? Nu o să mă simt niciodată aşa. Nici tu. Îmi lipseşte sentimentul patriotic. Mi-a dispărut în timp ce am crescut. Valorile contemporane româneşti nu îmi inspiră nimic. Asta în cazul în care aş găsi vre-o valoare contemporană. Suntem tot mai flămânzi, mai însinguraţi, mai reci, mai distanţi. Ne bucurăm de necazurile altuia, suntem devoratori de Ştirile de la ora 5, îl venerăm pe State, ne dorim să câştigăm la Loto sau Bingo Metropolis. În ultimii 20 de ani ne-am transformat într-un neam de căcaţi insensibili. Nişte căcaţi care se hrănesc din necazurile altora, nişte căcaţi care se oftică pe cei care reuşesc să fure mai mult ca ei, nişte căcaţi care merg la vot alegând un căcat mai cu moţ să îi reprezinte, un căcat pe care îl vor înjura şi pe care nu vor recunoaşte că l-au votat.
 
 Început de iarnă, Zi Naţională. Azi îmi doresc ger şi zăpadă în toată ţara. Să atenueze mirosul de căcat emanat de noi. De noi toţi. Noi care înjurăm şi blestemăm ţara asta. Şi gurile ne put a căcat. Atât de mult înghiţim, atât de mult ne place să îi împroşcăm pe alţii cu el.
 
 Ce folos că ne mândrim cu o ţară frumoasă dacă ne batem joc de ea? Ce folos să ne amintim de figuri importante din istorie, dacă nu încercam nici unul să fim ca ei? La ce bun buletinul de român, când toată Europa ne priveşte ca pe nişte ţigani? Ţiganii au devenit rromi (şi am acceptat această identificare), românii au devenit ţigani. 
 
 Am rămas în stadiul de Mioriţă. Mioriţa ne călăuzeşte viaţa. Ne acceptăm soarta, ca pe un lucru normal. Când o să ne revoltam împotriva sorţii, a ţigănismelor din România, a căcatului care ne înconjoară? Când o să tragem apa în urma noastră?
 

 România e ţara în care nou-născuţii se prăjesc în incubatoare, e ţara în care politicienii mănâncă căcat, e ţara în care minciuna şi corupţia sunt la ele acasă,  e ţara în care oamenii sunt trişti, e ţara în care există pensia de 1 leu, e ţara în care numărul de mui luate te face vedetă, e ţara în care mori cu bunul simţ în mână, e ţara în care dacă nu furi nu ai nimic,  e ţara în care un manelist îmi cântă cu cine să votez, e ţara în care călugării au relaţii homosexuale sau pedofile, e ţara în care preoţii îşi agresează sexual enoriaşele, e ţara în care violatul babelor tinde să devină sport naţional, e ţara în care preşedintele loveşte copilul altuia, e ţara în care dacă ai bani scapi de închisoare, e ţara în care nimeni nu îşi asumă nici o greşeală,  e ţara în care, din păcate, m-am născut şi eu.

 România e o ţară de Rai. Muia e ruptă din Rai. M-am săturat de câtă muie am luat. Vreau să mi se facă dor de ţara mea