Judecătorul

La două zile după ce am murit a venit momentul să mă prezint în faţa Judecătorului. Aşteptam oarecum clipa asta. Aveam amintirile la mine. Îmi era proaspăt în minte tot ce făcusem toată viaţa, fără nici un lapsus. Lucrurile cu care mă mândream, lucrurile ascunse (pe care nu le dezvaluisem nimănui şi pe care încercam să le ascund şi să le uit), lucrurile care m-au făcut fericit sau trist, momentele de glorie, eşecurile, toate îmi treceau prin faţa ochilor ca şi cum aş vedea un film pe fast-forward. Mă vedeam fumând prima ţigare, mă vedeam făcându-mi prima labă, mă vedeam furând bomboane de la magazinul din colţ, mă vedeam fericit ţinând o fată de mână, mă vedeam liber, mă vedeam cheltuind,mă vedeam dând o muie, mă vedeam beat prin cârciumi, mă vedeam mire, tată, bătrân, mă vedeam înotând, mă vedeam plângând. Era filmul meu.
 Aşteptam să fiu chemat, să fiu supus întrebărilor, să spun de ce mă căiesc, să spun ce am priceput din viaţa care tocmai s-a terminat. Eram liniştit. Ştiam doar că am trăit. Şi bune, şi rele. Simţeam că am ajuns în momentul în care trebuia să trec la nivelul următor. Asta dacă Judecătorul nu consideră că trebuie să o iau de la capăt. Deşi, orice decizie ar fi luat el, mie mi-ar fi fost bine. Nu regretam nimic din ce am trăit. Nu regretam nici faptul că nu mai trăiesc fizic. Aveam o stare de bine general. Nu aveam păreri de rău, dar nici de bine. Eram împăcat. Acceptam toată existenţa mea. Aşa cum fusese ea.
 Eram pregătit pentru întâlnirea decisivă: întâlnirea cu Judecătorul.
 
 A sosit momentul: faţă în faţă cu Judecătorul. Când eram în viaţă mă speria oarcum gândul ăsta. Nu ştiam cum arată, nu ştiam ce mă va întreba, nu ştiam cum va judeca el viaţa mea. Acum stăteam în faţa lui. Stăteam şi mă priveam. Mă vedeam ca într-o oglindă. Judecătorul eram eu. Eu îmi judecam viaţa. Eu eram cel care hotărăşte dacă merit să trec la nivelul următor sau nu. Eu eram cel care eram spectator la filmul meu. Era decizia mea dacă încerc să mai trăiesc o dată sau amân momentul.
 
 Mi-aş fi dorit să mai trăiesc o dată. Dar curiozitatea mă făcea să îmi doresc să merg mai departe. Să văd ce e în nivelul următor.