Românii au talent

Nu-mi prea place mie naţia asta hibridă născută dintr-un Traian şi un Decebal, dar cum nu există pădure fără uscături, nu există naţie fără talente. Pornind de la cele mai inventive modalităţi de a trage chiulul, a înşela pe altul, de a dobândi foloase fără prea multă muncă, mai sunt şi unii (shame on them) care chiar muncesc sau fac ceva. Sunt o grămadă de artişti necunoscuţi, din diverse motive, sunt o grămadă de oameni care au ceva de zis prin ceea ce fac, dar din păcate nu îi ascultă nimeni. Mai apare câte o campanie Tv care sprijină un copil autist, sărac, dar care e un viitor mare talent fiindcă e capabil să aplaude din urechi. Aberaţii scoase la lumină, doar pentru a ne distrage atenţia de la marile şi gravele probleme din jurul nostru. Adevăratele talente stau ascunse în întuneric. Pentru majoritatea dintre ei e un hobby ceea ce fac. Fac din plăcere, fără a simţi nevoia de a ieşi în lumina reflectoarelor. Din păcate, poporul ăsta a fost învăţat să îşi aprecieze talentele post mortem. Doar în acel moment ne dăm seama ce oameni am avut în preajma noastră. Un pic tardiv, şi nu, aici nu se aplică proverbul: "mai bine mai târziu decât niciodată". Ar trebui să deschidem ochii la ceea ce se petrece lângă noi, ar trebui să fim mai ascultători la ce au de zis cei de lângă noi, ar trebui să îi apreciem atunci când au nevoie de aprecierea noastră.
 Vă las/invit să îl ascultaţi şi să vă spuneţi părerea despre Tronik, ultima mea descoperire. Chiar sunt curios de părerea voastră. Preferata mea e Mioriţa. Probabil şi din cauza titlului.