Nu m-am născut monogam.
Am avut momentele mele de monogamie. Momente în care simţeam nevoia să fiu doar al uneia, momente în care o vroiam fericită. Fericirea ei nu ţinea însă, doar de monogamia mea. Decizia de a fi monogam mi-a aparţinut în totalitate. Faptul că eu am fost monogam cât timp am fost împreună, nu a contat deloc în momentul în care ne-am despărţit. Ar fi contat, cu siguranţă, dacă nu aş fi fost.
Am avut momentele mele de bigamie, trigamie, poligamie. Momente în care nu vroiam să renunţ la ea, vroiam doar să mai bifez una, şi încă una, şi încă una... Momente în care experimentam ceva nou, în care îmi fugeau ochii în toate direcţiile, momente în care nu ratam niciuna. Fericirea ei nu ţinea însă de bi, tri, poligamia mea. A contat doar în momentul în care ne-am despărţit. Şi nu ar fi contat deloc dacă aş fi fost altfel.
Mi-a plăcut şi monogam şi bi, tri, poligam. Nu mi-am propus nimic. O să fiu aşa cum o să simt. Fericirea ei nu o să ţină oricum de faptul că eu o să fiu mono sau bi sau tri sau poligam.
Sunt convins că nici nu o să mor monogam.
Cât de mult contează monogamia într-o relaţie? Tu cât de monogam eşti?
Velvet Orchid de Tom Ford: Mister, Lux și Feminitate
Acum 3 săptămâni