Românii au talent

Nu-mi prea place mie naţia asta hibridă născută dintr-un Traian şi un Decebal, dar cum nu există pădure fără uscături, nu există naţie fără talente. Pornind de la cele mai inventive modalităţi de a trage chiulul, a înşela pe altul, de a dobândi foloase fără prea multă muncă, mai sunt şi unii (shame on them) care chiar muncesc sau fac ceva. Sunt o grămadă de artişti necunoscuţi, din diverse motive, sunt o grămadă de oameni care au ceva de zis prin ceea ce fac, dar din păcate nu îi ascultă nimeni. Mai apare câte o campanie Tv care sprijină un copil autist, sărac, dar care e un viitor mare talent fiindcă e capabil să aplaude din urechi. Aberaţii scoase la lumină, doar pentru a ne distrage atenţia de la marile şi gravele probleme din jurul nostru. Adevăratele talente stau ascunse în întuneric. Pentru majoritatea dintre ei e un hobby ceea ce fac. Fac din plăcere, fără a simţi nevoia de a ieşi în lumina reflectoarelor. Din păcate, poporul ăsta a fost învăţat să îşi aprecieze talentele post mortem. Doar în acel moment ne dăm seama ce oameni am avut în preajma noastră. Un pic tardiv, şi nu, aici nu se aplică proverbul: "mai bine mai târziu decât niciodată". Ar trebui să deschidem ochii la ceea ce se petrece lângă noi, ar trebui să fim mai ascultători la ce au de zis cei de lângă noi, ar trebui să îi apreciem atunci când au nevoie de aprecierea noastră.
 Vă las/invit să îl ascultaţi şi să vă spuneţi părerea despre Tronik, ultima mea descoperire. Chiar sunt curios de părerea voastră. Preferata mea e Mioriţa. Probabil şi din cauza titlului. 

Online

 E destul de nasol să fi obligat să stai în pat câteva zile. E şi mai nasol ca asistenta personală să nu poată sta 24 din 24 cu ţine. Să îţi tragi mucii de unul singur. Tv-ul nu e o opţiune, decât dacă vrei să te enervezi, să devii emo, sau eşti masochist.
 Rămâne netul ca singura alternativă viabilă. E comod să îţi iei laptopul cu tine în pat şi să navighezi. La un moment dat însă te saturi şi de asta. Şi ziua e lungă, iar până vine asistenta cu doza de aspirină mai e. Aşa că, îmi caut un film care să îmi placă. Îmi plac filmele noi, cât mai noi. Nu în ultimul rând îmi place tot ce e gratis, cu atât mai mult filme gratis. Urmăresc un trailer să văd dacă e cât de cât ok filmul, apoi mă uit la el. Direct pe site. Filme online, cu subtitrare şi fără cont. Ce e important e că sunt filme online gratis. Nu obişnuiesc să descarc filmele, deşi ar fi şi asta o posibilitate. Un click şi încă un click pe download filme şi în funcţie de conexiunea la net...
 Bineînţeles că mai trebuie şi câte o pauză de destindere din când în când. Iar netul e plin de joculeţe online, jocuri gratis, idioate, dar care mă amuză însă. Tot ca relaxare, merge din când în când şi o portie de desene animate, îmi plac la nebunie alea cu coiotul şi struţul. Biiiiip, biiiiiiip. Râd de fiecare dată când îi văd pe cei doi. 
 Totul e online, actualizat aproape zilnic. Indiferent că e vorba de filme, trailere, jocuri sau desene animate. 
 Trece timpul. Tu cum îţi omori timpul?

Cod roşu de caniculă

 M-am luat la întrecere cu căldura de afară. În unele momente am câştigat. Dădeam mai multă căldură. Codul roşu de caniculă mi l-am însuşit, l-am simţit în mine. Afară cald, eu fierbinte; afară fierbinte, eu dogoritor. Mda, am reuşit fără prea mari eforturi, să răcesc în mijlocul verii. Probabil gâtul mi-era prea cald, iar berea prea rece. Cert e că am zăcut câteva zile, luându-mă la întrecere cu soarele. Şi am câştigat! Se zice că ăla e OM care răceşte vara. Probabil că iarna e banal să răceşti, fiindcă majoritatea răcesc atunci. Aşadar, am zăcut câteva zile în pat, cu febră, cu halucinaţii (şi nu fumasem nimic), cu transpiraţii absurde şi schimbări de tricou, pantaloni şi cearceaf din oră în oră. Am devenit imun la lămâie, e fructul meu preferat de azi încolo. Apoi, temperaturile au început să scadă, lăsând loc codului roşu de inundaţii. Habar n-aveam că nasul meu poate fi atât de prolific, habar n-aveam că pot produce atâţia muci. Mucii au şi ei personalitatea lor, nu le place să stea închişi prea mult. Mucii sunt un fel de Houdini, reuşesc să evadeze, de multe ori surprinzător. Ori se lichefiază şi îşi dau drumul încet din nări, picurând pur şi simplu, ori profită de un strănut şi se lipesc de orice găsesc în cale. Trebuie însă să le şi mulţumesc: am reuşit să îmi şterg monitorul cu ocazia asta. Tusea îmi scoate din gât nişte reprezentări malefice ale mucilor împăcaţi cu soarta lor, a celor cărora le place unde sunt şi nu se dau plecaţi. Nişte hârci urât colorate, care stau pe limbă şi aşteaptă să fie scuipate. Şi ca şi cum toate astea nu ar fi de ajuns, începe să mă doară şi o măsea. Urmează un cod roşu de măsea. 
 Noi să fim sănătoşi, că restul.... 

Cu capul în jos

¿ɐɹnʇɐɯǝɹd ǝıunqǝu ǝp ɐpɐʌop o ǝ ɐʇsɐ ɐʇuɐɹǝds nɐs ¿ǝuıq ıɟ ɐʌ lnʇoʇ ɐɔ ıɹǝds ɐs ıs ıʇsǝqɯɐz ɐs ǝɹǝʇnd ıɐ ıɐɯ ˙ǝʇɐds uı ıs ıɔıɯ ısɐd nɔ :ɔɐɹ ınun ınlnsɹǝɯ ǝɹɐoʇɐuɐɯǝsɐ ǝ ɐʇ ɐʇɐıʌ ɐɔ ıɹoǝun ıʇsǝınusıqo ǝʇ ɐs ǝınqǝɹʇ 'ɐpodɐuɐ ƃɹǝɯ ıʇı ǝɹɐɔ ǝlıɹnɹɔnl ǝʇɐoʇ ǝʇsǝd ǝɔǝɹʇ ıʇod ɐs ıɹoǝun ǝıʇıqɯɐ ǝınqǝɹʇ ıʇı ˙lɐɯɹou lnsɐƃɐɟ ǝd ɹɐı ǝɹʇuı ɐs ǝlıɹnɹɔnl 'unq lǝɔ lnɯnɹp ǝd ɹɐı ıɔɹoʇuı ǝʇ ɐs ısnǝɹ ɐ nɹʇuǝd ǝıƃɹǝuǝ nɔ ǝlııɹǝʇɐq ıɔɹɐɔuı ıʇ-ɐs ıs ɯlɐɔ nɔ 'ǝɹɐpqɐɹ nɔ ızǝɯɹɐuı ǝʇ ɐs ʇɐɔǝp ǝuɐɯɐɹ ıʇ-nu ˙ɐʇ ɐʌıɹʇodɯı ɐɔɹɐd ıs ɐpodɐuɐ ǝƃɹǝɯ lnʇoʇ 'ǝsǝı ıʇı nu ıɔɐɟ ɐs ıɔɹǝɔuı ǝɔ ɐǝǝɔ uıp ɔıɯıu 'ıǝɹʌ ɯnɔ ɐsɐ ǝƃɹǝɯ ıʇı nu ıɔɐɟ ǝɔ ɐǝǝɔ uıp ɔıɯıu ɐɔ lnʇuǝɯıʇuǝs nɔ ıɹoǝun ıʇsǝıɐɹʇ ˙ǝʇnıʇs ǝlǝ ǝp ıɐɯnu ıɐɔ ǝd nɐı o 'ɐǝlǝsɐopuɐ-p ƃɹǝɯ 'ɐʇɐpnıɔ ɐɹnʇɐsɹoʇuı o nɐı ǝlıɹnɹɔnl 'ıɹo ǝʇlnɯ ıɐɯ ǝlǝɔ ǝp ˙ıou ɐǝɹʌ ɯɐ ɯnɔ ɐsɐ ƃɹǝɯ ǝlıɹnɹɔnl lndɯıʇ ʇoʇ nu





Instrucţiuni: pentru a citi textul de mai sus, cel mai simplu ar fi să întoarceţi monitorul cu capul în jos şi apoi citiţi normal.

Mie când îmi vine să mă piş, îmi vin idei

 E o cârciumă (cârciumă = orice local în care se consumă alcool, indiferent că e bar, club, terasă, cofetărie, restaurant, pizzerie) în care ajung cel puţin odată pe lună. E drăguţă cârciuma, pusă la punct, aranjată şi dichisită, muzica e ok, berea e bună şi ieftină. Berea e de fapt motivul pentru care calc atât de rar pragul cârciumii. E bună berea lor la halbă, mai au şi seri cu promoţie la ea, aşa că, de câte ori intru pentru o bere...sfârşesc prin a le uita numărul.
 
 Deşi e deschisă cam de un an de zile, toaleta băieţilor arată ca în poză.  Acel pişoar e defect din prima zi de funcţionare.
 
 După 2-3-4 halbe de bere, e normal să te duci să dai mâna cu un prieten bun. Problema e doar dacă şi altul simte nevoia acută să micţioneze în acelaşi timp cu tine şi eşti obligat să stai să aştepţi în spatele lui până şi-o scutură de final. Sau ai putea, la fel de bine, să intri într-o cabină cu scaun de wc şi să micţionezi acolo. Eu însă sunt fan pişoar, aşa că...
 
 Nu pricep ce în capul administratorilor de nu repară sau nu pun în funcţiune şi pişoarul defect.
 
 După încă 2-3-4 halbe, simt iar nevoia acută de a face loc altor rânduri de halbe pline cu lichid magic. Face bine la rinichi iar eu ţin la sănătatea lor, în eventualitatea că o să vreau vreodată să vând unul. Mă rog de fiecare dată să nu fie nimeni care să acapareze pişoarul funcţionabil.Să nu fie nevoie să aştept golirea câtorva beri din vezica unuia..

 Mi-a trecut însă o idee prin cap, bineînţeles după ce am pierdut şirul halbelor asimilate/eliminate. Mi-am făcut treaba liniştit, rumegând în tăcere cum aş putea să mă răzbun pe cei care mi-ar putea ţine un moment pişoarul ocupat. Strălucita idee nu a întârziat să apară. Voila!
 Mie când îmi vine să mă piş, îmi vin idei! După câteva beri, apar şi ideile bune. Sau glumele proaste!

Papile gustative

 Mă pune lumea la treabă. Adică Iulia, nu toată lumea. E curioasă ce bunătăţuri îmi încântă mie papilele gustative. Îmi place să mănânc şi să beau aproape orice, nu fac nazuri la mâncare, apoi ... dacă mi-e foame, chiar nu mai contează ce e în farfurie. La fel şi cu băutura, mai ales dacă e moca.

 Nu refuz niciodată:

•   un pahar de wiskey 

• un vin bun

•  o bere (la halbă sau la sticlă)

• un măr

 

• şunca proaspătă

•  o mâncare de fasole

•  nişte aripioare de pui crocante

•  sau un platou de sushi

Nu-i aşa că  ţi-am  făcut poftă?

Tipic masculin

 Fără comentarii, filmuleţul spune tot.
Întrebare: cine face "curăţenie" la locul de muncă?

Trei cuvinte care dor

 Femeile sunt diabolice în răutatea lor când sunt supărate pe bărbatul lor. În răutatea lor, cea mai urâtă chestie care o pot spune  bărbatului e: "Ai pula mică". Sunt conştiente că orice altceva ar zice, bărbatul respectiv nu le-ar băga în seamă...dar aşa, el se simte atins în orgoliul lui de mascul. Cineva se ia de mândreţea lui de bărbat. Mare, mică cum o fi, e a lui şi el e tare mândru de ea. Auzind "ai pula mică" de la o fostă iubită, fostă cucerire, fostă parteneră de pat sau pur şi simplu de la o tipă cucerită într-un bar, tot echilibrul lui interior se zdruncină. O să stea zile întregi să se gândească dacă pula lui e chiar mică, dacă toate fostele lui iubite au gândit asta. O să fie mai puţin încrezător în el, datorită doar a trei cuvinte rostite de o femeie la nervi: "Ai pula mică".

 Vorbind între ele, la mall, la un frappe fără sau cu alcool, gagicile discută. Se uită şi după masculii din jur, îşi dau cu părerea, se uită după fundul lor. Inevitabil, după discuţiile despre shopping, modelele de unghii şi ultimele distracţii din cluburi, discuţia lor ajunge la sex. Cum ar putea o gagică să discrediteze un bărbat în faţa celeilalte? Răspunsul e simplu: "Are pula mică". Chiar dacă nu a văzut-o/simţit-o/gustat-o, în răutatea ei diabolică, ăsta e cel mai rău lucru care îl poate spune despre el, cu astea trei cuvinte ştie sigur că cealaltă gagică îşi va pierde brusc interesul pentru el. Merge la sigur cu expresia asta. Iar cealaltă, când îl va întâlni, îl va privi amuzată şi compătimitor în acelaşi timp şi nu va ezita să ducă vorba mai departe, să le spună tuturor prietenelor sale că ăla "Are pula mică". Din acel moment, respectivul nu mai are nici o şansă să agaţe pe cineva. E catalogat că tipul cu pulă mică. Chiar dacă nu ştie niciuna sigur, aşa au auzit şi vor duce vorba mai departe.

 Ar trebui introduse în comerţ prezervative ca cele din imagine. Ar trebui ca femeile care folosesc expresia asta să aibă şi o dovadă concretă, să vorbească în cunoştinţă de cauză. Altfel, sunt doar vorbe aruncate în vânt, vorbe spuse la nervi, vorbe răutăcioase.





Ce ar trebui să răspundă un bărbat când i se spun astea trei cuvinte? Că are ea pizda prea largă sau că gura ei e nesătulă?