Punct şi de la capăt

 A fost un an urât. Poate unul din cei mai urâţi. Dar a avut o vară frumoasă. O vară în care am zâmbit şi am râs mult, o vară în care am încercat să las deoparte tot ce e urât. Uneori am reuşit, alteori nu. Am reuşit să îmi păstrez optimismul, am reuşit (prin detaşare) să mă bucur de viaţă, căldură, iarbă verde, bere rece, gagici dezbrăcate.
 
 A fost un an urât cu o vară reuşită. E timpul însă să pun punct şi s-o iau de la capăt. E timpul să încep să-mi construiesc din nou castelul de nisip, de data asta departe de valurile care ar putea să mi-l dărâme. E timpul.
 
 Cât de mult din viaţa mea pot înghesui într-o valiză? Câte lucruri de care am nevoie pot înghesui în ea, câte altele sunt nevoit din lipsă spaţiului să le las deoparte? Ce să iau şi ce să las? 
 
 A venit momentul să pun punct. Să trag linie, adun/scad, evaluez sau reevaluez trecutul prin prisma prezentului. Privesc viitorul dintr-o perspectivă subiectivă, mi-l imaginez, visez, sper, îmi doresc.
 
 Sunt pregătit. Las în urmă totul. Punct şi de la capăt.