Viitorul meu ca poet
Va fi atât de grandios
Încât nici nu va fi.
Şi asta deoarece
Am la dispoziţie tone de hârtie
Nefiind nevoit să scriu
Pe margini de ziare sau
Şi mai rău
Scrijelind pereţii celulei cu unghia.
Şi scriu cu pixul,
Nu cu creion, sau chiar cărbune
Sau cu vre-un lemn pe nisip.
Şi-apoi de ce-aş avea un viitor in poezie?
Voi cititorii, n-aveţi ceva mai bun de făcut
Decât să mă citiţi?
De fapt, cine are nevoie, astăzi,
De încă un poet? Acest articol participă la concursul “Leacuri băbeşti pentru urticarie mentală!” , organizat de Pioneza Dintre Fese.
6 comentarii:
Ati dori sa faceti link exchange cu site-ul nostru? Va asteptam cu un mail pe adresa de email din semnatura.
Va multumim.
De ce trebuie sa scrii pentru acesti "cititori".Tu scrii doar pentru tine, ar trebui sa te descarci prin poezie,sa-ti placa tie ceea ce faci, nu sa astepti sa le placa lor.Si acum "lor" nu inseama "toti".Eu fac parte din cealalta parte de "lor"
E nevoie de poezie pentru ca lumea să se ridice de câte ori cade la pământ, să se vindece și să continue să viseze. Poezia nu se scrie nici pe hârtie, nici pe nisip, nici pe altceva, ci e o operație pe suflet deschis, anesteziat cu frumusețe. Aș da un 7, dar cine mai are nevoie de-un critic în plus... :)
ai o leapsa de la mine :)
Aceasta parte de concurs imi da de inteles ca uneori nu e de ajuns doar sa vrei.Dar e multumitor,din punctul meu de vedere,ca incerci.Ideea ta de poezie inca e usoara,n-am spus naiva,dar consistenta o poate da exercitiul si munca in echipa cu binele si raul din launtrul tau.Iti multumesc pentru intentie si ofer 2STELE.
Man, din păcate finalul e foarte real: azi, nimeni nu prea mai are nevoie de poezie. Bani, man, la bani se gândesc toţi de când se scoală până se culcă şi chiar după aia...
Trimiteți un comentariu