25 de ani

 Au trecut 25 de ani de când am început şcoala. Un pitic care mergea în prima lui zi de şcoală. Nu ţin minte exact, dar cred că părinţii erau liberi în 15 septembrie al fiecărui an. O mulţime de copii şi mult mai mulţi părinţi, bunici, rude. Toţi mergeam în 15 septembrie la şcoală. Chiar dacă maturii plecau repede, noi piticii aveam de înfruntat primele ore de şcoală. Habar nu aveam cu ce se mănâncă, habar nu aveam cum ziua aceea avea să ne marcheze viitorul. Din ziua aia a început totul. Acum suntem sau nu ce ne-am dorit. Cu siguranţă nu mai ştiu la ce mă gândeam în prima zi de şcoală. Cred că atunci vroiam să mă fac doctor (nu făceam diferenţa între doctor şi medic), sau pilot de avion, sau nu mai ştiu. Cert e că nu erau dorinţele mele. Eu aş fi vrut să rămân copil. Să mă joc, să fiu fericit, să plâng după jucării, să îl aştept pe Moş Gerilă (el era la putere în vremurile alea).
 
 Nici nu am realizat că au trecut 25 de ani de la prima mea zi de şcoală. Noroc cu Călin şi cu ziarul în care scrie (îl puteţi descărca în pdf şi răsfoi ;) ). Mi-a atras atenţia o poză, o poză alb-negru de acum 25 de ani. Am fost dat la ziar, după 25 de ani. Eu în prima zi de şcoală, alături de alţi copii necunoscuţi cu care aveam să devin prieten. Cu unii chiar prieten bun, cu majoritatea simt o bucurie imensă când mă întâlnesc. Poate şi pentru că ne întâlnim rar. Cu siguranţă faptul că am fost toţi la fel de speriaţi în ziua aia, faptul că cu unii mi-am petrecut primii 8 ani de şcoală/viaţă. Am crescut împreună.
 
 
 Un pitic mic, cu un ghiozdan mare în spate şi o floare în mână. Prima zi de şcoală. Trăim din amintiri şi speranţe.
 
 
 Aştept să îmi crească piticul, să mergem împreună la prima lui zi de şcoală (sau să ne aşezăm în faţa laptopului să urmărim live discursul de începere al noului an şcolar).