Mi-e somn!

 Mi-e somn. Sunt rupt de oboseală. Cred că sunt semne de bătrâneţe. De vre-o oră încerc să îmi ţin ochii dechisi şi să nu adorm (iar) cu capul pe tastatură. Nu vreau să mă trezesc iar cu litere pe faţă. În mod normal nu mă deranjează oboseala. Cu condiţia să am ce face. Dacă nu, păţesc ca acum: îmi pică ochii în gură de somn, casc des şi am un sentiment de moleşeală. M-aş pune să dorm. Mai exact m-aş culca, dar din lipsă de parteneră, mă pun doar la nani. Am deja 36 de ore de nesomn, dar dacă s-ar ivi o petrecere sau ceva de genul, aş ignora oboseala şi aş redeveni activ şi plin de energie. D-aia şi stau încă treaz. Aştept să sune telefonul, să se ivească o ocazie să o tai de acasă.
 
 Se pare însă că nu azi. Azi soarta îmi e potrivnică, vrea să stau să dorm, să mă refac, să fiu fresh mâine.
 
 E aiurea treaba asta cu oboseala. Nu ar fi fost mai simplu să nu o simţim? Să trăim fără să dormim. Să fim activi fără pauze de somn sau repaus. Să nu obosim niciodată. Viaţa e scurtă, şi aproximativ jumătate din ea dormim. Nu e corect!