Omul indiferent

 Mi-e indiferent tot ce se întâmplă în jurul meu. Nu mă interesează nimic, nu mă afectează nimic, nu mă încălzeşte nimic, nu-mi pasă de nimic. Trăiesc într-o continuă indiferenţă. Sunt detaşat de orice. Nu mă încântă nimic, nu mă sperie nimic, nu îmi pasă de nimeni şi nimic. Nu-mi pasă că vin sărbătorile, nu-mi pasă că e frig sau cald, nu-mi pasă că plouă sau ninge, nu-mi pasă cadin faţă vine o maşină când depăşesc, nu-mi pasă că ţara e în criză, nu-mi pasă că ţigările ucid, nu-mi pasă de ştirile de la ora cinci, nu-mi pasă că muzica mea deranjează, nu-mi pasă de culoarea semaforului, nu-mi pasă dacă mă strânge sau nu cineva în braţe, nu-mi pasă dacă mă sărută sau nu, nu-mi pasă dacă mă sună sau nu, nu-mi pasă. Nu am nici un sentiment orice s-ar întâmpla. Nu mă enervez, nu mă îndrăgostesc, nu mă supăr, nu sunt extaziat, nu plâng, nu râd. Sunt un mim, fără sentimente, fără întrebări, fără amintiri sau vise, fără speranţe. Trăiesc indiferent în turnul meu de fildeş. Sunt doar un observator. Tăcut. Indiferent. Rece. Distant. Sunt omul modern. Omul indiferent.