2011

 Timpul trece fără să mă întrebe dacă vreau sau nu. S-a mai dus un an. Cu bune. Atât, doar bune. Refuz să mă gândesc la altceva. A fost un an plin, un an frumos, un an în care am rezistat şi l-am încheiat cu bine. Fără bilanţuri, fără analize. Am supravieţuit încă unui an şi asta e tot ce contează. M-am distrat, m-am îmbătat, am futut, am fost futut, am muncit, am lenevit, am căzut, m-am ridicat, mi-a fost cald sau frig, sete sau foame, am iubit sau am urât, un an în care am mai învăţat ceva, un an în care îmi place să cred că m-am mai maturizat....am făcut de toate anul ăsta. La fel ca în fiecare an, la fel cum o să fac şi anul care vine.
 Noaptea de revelion. Sunt atâtea superstiţii despre ce e bine să faci şi ce nu la 12 noaptea, care o fi cea mai bună? Să te pupi sub vâsc să fi iubit tot anul, să (te) fuţi ca să ai parte de sex tot anul, să-ţi numeri banii ca să ai bani tot anul, să mănânci struguri ca să ai parte de belşug, să porţi ceva roşu ca să ai parte de noroc şi bucurii, să-ţi pui o dorinţă iar ea ţi se va împlini ... Atât de multe superstiţii şi atât de puţin timp. Tu ce superstiţie ai?
 E mişto e să îl ai lângă tine pe cel drag, să ciocneşti un pahar de şampanie, să te uiţi în ochii lui şi să îi spui La mulţi ani! Important e să te simţi bine, să fi împăcat cu tine şi cu ce ai făcut, să priveşti cu încredere către noul an, să fi bun.
 Petrecere frumoasă! La mulţi ani!

De Crăciun

 Nu s-au schimbat prea multe de acum un an, când întrebam dacă  "Primiţi cu colindul?". Acelaşi Moş Căcăcios care se încăpăţânează să nu vină, acelaşi copac omorât şi băgat în casă, aceleaşi luminiţe în tot oraşul, aceleaşi târguri de Crăciun, aceleaşi felicitări insipide către toată lumea şi pe toate căile: sms, facebook, twitter, mail...un deja-vu care se repetă în fiecare an.
 
 Altă ţară însă, alt oraş, altă îmbrăţişare, urări în altă limbă, oameni mai veseli şi linişte.
 
 Îmi lipseşte starea necesară să intru în atmosfera sărbătorilor, mi-a lipsit întotdeauna. În preajma sărbătorilor mă simt că după o beţie crâncenă, prelungită mai multe zile, mă simt că şi cum aş fi futut cea mai grasă şi urâtă femeie de pe planetă, mă simt că şi cum toate pisicile din lume ar fi născut în gură mea, mă simt futut în cur şi agasat de toate pregătirile pentru o zi.



 Îmi desfac încă o sticlă de wiskey, a început deja să ningă.... albă zăpadă...

Doi copii - 8

 -Hei, ce e cu tăcerea asta? Unde ai fost atâtea zile?
 -Am profitat de linişte. Mi-am pus ordine în gânduri..
 -Ai ajuns măcar la un rezultat?
 -Habar n-am, nu mi-a fost bine.
 -Atunci?
 -Important e că sunt aici, restul...nu ştiu, le vom da noi de capăt.
 -Nu e important doar faptul că eşti aici, aşteptam altceva de la tine după atâta tăcere.
 -Ştiu, m-am gândit la asta. Încă suntem copii, nişte copii tembeli.
 -Asta ştiu şi eu.
 -E greu. M-ai dat peste cap, habar nu am ce vreau, sau dacă vreau.
 -...
 -Aş fi vrut să am altă reacţie, aş fi vrut să te iau în braţe şi să îţi spun că totul va fi bine, aş fi vrut, zău!
 -Şi eu simt la fel. Şi teamă, şi fericire, şi supărare, şi că încă nu e momentul. Mai avem un pic de timp să ne hotărâm ce vrem, dacă vrem.
 -E greu să fim trei, hai să ne maturizăm întâi.

Sunt mândru că sunt român

 Nu am ales să mă nasc în România. Pur şi simplu aşa s-a întâmplat. 
 România mea e în suflet, nu în acţiunile altora. România mea nu m-a dezamăgit, oamenii care ar trebui să aibă grijă de ea da.  Oriunde aş fi, România e acasă. De departe, România mea pare mai tristă, dar e acasă. Cu bune sau rele, nu am cum să o scot din suflet. 
 Ca în orice relaţie, am avut parte şi de clipe bune şi de clipe rele. Însă nu suntem compatibili unul cu altul, d-aia am preferat să am o relaţie la distanţă cu ea. O să îmi placă când o să o revăd şi (puţin) probabil o să îi duc dorul.
 Cozonacii nu miros la fel, oamenii nu sunt la fel, mentalităţile nu sunt la fel, drumurile nu sunt la fel. Dar România mea o să fie doar a mea. România e în fiecare. Şi în mine, şi în tine. Aş putea chiar să spun: "România sunt Eu!"
 La mulţi Ani România! La mulţi ani mie! La mulţi ani ţie!

Doi copii - 7

 -Te-ai trezit?
 -Cu greu...încă nu sunt sigur că m-am trezit.
 -Se vede, copil tembel ce eşti.
 -Aşa tembel am fost? 
 -Nu mai mult ca de obicei, fă un duş, spăla-te pe dinţi şi povestim la cafea.
 -De obicei ziceai că sunt amuzant când sunt băut.
 ...
 -De ce când vii băut acasă ai chef de sex?
 -Probabil îmi bagă afrodisiace în băutură? Sau ar trebui să spun că atunci când sunt alcoolizat te vreau mai mult ca de obicei?
 -Prefer s-o facem când eşti treaz. 
 -Prefer s-o facem oricând.
 - Nu cred că ţii minte toate amănuntele. Iar ăsta e un motiv bun să te vreau treaz lângă mine şi în mine.

Doi copii - 6

  -Îmi place să mă plimb cu tine pe plajă.
  -Am fi putut sta peo terasă, o bere ...
  -Da, dar îmi place să fiu cu tine, să simt briza, să aud marea.
  -Am fi putut simţi briza, am fi putut auzi marea, ai fi putut fi cu mine şi pe terasă. Iar eu aş fi fost mulţumit cu o bere rece în mână.
  -Hai să facem o baie în mare.
  -Apoi mergem la bere...
  -Hei, copil tembel...
  - ...
  -Mă provoci?
  ...
  -Nu-i aşa că e mai bine goi în mare?

Provizii? Ce provizii?

 Pe principiul "iarna nu-i ca vara", lumea se pregăteşte de iarnă. Sau a făcut-o până acum. Am urât dintotdeauna murăturile, butoiul cu varză, gemurile şi zacusca aliniate în cămară. Mi se par atât de inutile pregătirile astea în fiecare toamnă. Mai mult, mi se pare inutilă munca femeii, robotind prin bucătărie să umple cămara "pentru la iarnă", ştiind că jumătate din ce e pregătit, va fi aruncat în primăvară.. Iarna mâncăm mai mult? Dacă e frig afară, singura şi unica distracţie e să te duci în cămară şi să salivezi la borcanele pline, la care te-ai chinuit zile în şir?
 
 Cămara mea e la supermarket, acolo sunt aranjate toate frumos, acolo e tot ce am nevoie, când am nevoie, acolo e şi pivniţa cu rafturi întregi de băutură, acolo găsesc orice mi-ar pofti sufleţelul.


 "-Îmi dai, surioară?
 -Cu plăcere..."

Doi copii - 5

-Ce ai?
-Copil tembel, lasă-mă în pace, ştii că nu îmi place să mă întrebi din 5 în 5 minute ce am.
-Nu-mi place să te văd aşa, vreau să ştiu ce ai, d-aia întreb...De câteva zile eşti tot supărat...
-Nu mai întreba, caută răspunsurile la tine!
-Tocmai, nu le găsesc. Şi nu-mi place să te văd închis în tine, supărat şi să nu ştiu ce ai. Vorbeşte cu mine!
-Nu are sens, nu auzi ce spun. Lasă-mă, o să îmi treacă.
-Spune-mi, ce am făcut iar? Ce am spus iar şi te-a deranjat?
-Tocmai, n-ai spus şi n-ai făcut nimic.
-Atunci?
-Ai uitat.
...

-Ai uitat să-mi spui "La mulţi ani!"

10 lucruri pe care să nu le faci când eşti prins

Tu ce scuză ai folosi?

Doi copii - 4

 -Neaţa!..Frumos mod de a mă trezi...
 -Mă gândeam eu că o să îţi placă...
 -Mmmm...
 -Îţi stătea aşa bine: gol şi în erecţie...nu m-am putut abţine, nici nu am vrut. Te-am sărutat, apoi te-am mângâiat. Îmi place să te simt aşa tare în  gură, îmi place să te privesc când termini, îmi place să ţi-o simt în mână când termini.
 -M-aş putea obişnui cu stilul ăsta de a mă trezi.
 -Hai fugi şi fă duş! Ţi se răceşte cafeaua.
 -Copil tembel, lasă-mă să îmi savurez ţigarea de după!

Doi copii - 3

  -Mă dor picioarele, am dansat prea mult.
  -Descalţă-te, o să îţi fie mai bine.
  -Dar...suntem pe stradă...
  -E 4 dimineaţa...cine crezi că te vede? Uite, mă descalţ şi eu.
  ...
  -Ha, ha, ha...copii tembeli ce suntem...desculţi şi cu papucii în mână..
  -Ne purtăm ca şi cum am fi ...
  ...
  -Urci? Am o sticlă de vin la rece...rămâi la mine, dormi cu mine!
  -Ok, dar tu faci cafeaua de dimineaţă!

Doi copii - 2

-Uite! O floare pentru ...
-Mine? Hai să te sărut!
   ...
-Acum ai rupt-o din grădină.
-Da, dar ce importanţă are?
-Ştii? E prima ...
-... floare care ţi-o dau, da, ştiu.
-O să o păstrez. O să o usuc şi o să o păstrez.
-Copil tembel, e doar o floare.
-Da! Dar e de la tine.

Miniprix la Sibiu

Blogatu împreună cu Miniprix, lansează o campanie-concurs: Weekendul acesta Caravana Reducerilor online miniPRIX trece prin judeţele Sibiu, Vaslui şi Gorj. Printre produsele care pot fi cumpărate se numără pantaloni de la 9 lei, cămăşi şi pulovere de la 19 lei, ghete şi cizme de la 48 lei, accesorii de la 1 leu, "Happy Hour - Reduceri Surpriză”, reduceri de 20% la orice comandă. Oferta este valabilă pentru comenzile online plasate pe www.miniprix.ro în zilele 23-24 octombrie, pentru adrese de livrare în judeţele Sibiu, Vaslui şi Gorj.

Surfing

Când nu ai ce face în casă, sau când distanţa până la o plajă e prea mare, poţi descoperi surfingul în mijlocul Munchen-ului. O gaşcă de surferi îşi petrece timpul liber făcând surf, unde altundeva decât în mijlocul oraşului, într-un loc amenajat special pt ei. Cu placa de surf în maşină, sau agăţată de bicicletă, cu costumul de surf într-un rucsac, un râu cu valuri perfecte pentru surf şi distracţia e gata.
 
 Have fun!

Doi copii - 1

-Ia-mă de mână şi hai să trecem strada.
-Calcă numai pe alb!
-Ha ha ha! Ce paşi mari facem şi ce ciudat se uită lumea la noi.
-N-avem timp de ei. Ia-mă în braţe şi sărută-mă!
......
-Suntem ca doi copii.
-Doi copii tembeli.

Porumbelul albastru

Primarul Parisului era foarte îngrijorat în privința invaziei de porumbei de pe Champs-Élysées. Nu putea nicidecum să-i alunge din oraș. Întregul Paris era plin de rahat de porumbei. Parizienii nici nu mai puteau călca pe alei, nici să conduci nu mai avea niciun haz. Costa o avere să tot cureți străzile și trotuarele.
Într-o zi intră în primărie un om care-i face primarului o ofertă.
- Îți pot scăpa frumosul oraș de plaga columbească fără nicio plată. Dar trebuie să promiți că nu-mi vei pune nici o întrebare. Sau, îmi poți plăti un milion de euro și să-mi pui o întrebare.
Primarul cântări oferta și o acceptă rapid.
A doua zi, omul se cățără în vârful Turnului Eiffel, își descheie redingota și eliberă un porumbel albastru. Porumbelul albastru dădu de câteva ori din aripi și apoi se pierdu în înaltul cerului parizian. Toți porumbeii din Paris au văzut porumbelul cel albastru și s-au adunat în aer în urma acestuia. L-au urmat cu toții într-un nor uriaș spre Răsărit, departe, departe.
A doua zi, porumbelul cel albastru s-a întors complet singur la omul ce-l aștepta încă în vârful Turnului Eiffel. Primarul era în extaz. A considerat că omul și porumbelul albastru au înfăptuit o adevărată minune scăpând Parisul de plaga porumbească. Deși omul cu porumbelul nu ceruse nimic, primarul i-a înmânat un cec cu un milion de euro și i-a spus că, într-adevăr, voia să-i pună o întrebare. Chiar dacă s-au înțeles că nu-l costa nimic pentru curățarea orașului, se hotărâse să plătească un milion pentru a putea pune O ÎNTREBARE. Omul acceptă banii și-l invită pe primar să-i pună UNICA întrebare.
Primarul întrebă:
- N-aveți cumva și un țigan albastru??

10

  Hmmm...chiar dacă absentez de o perioadă din blogosferă (din motive întemeiate, parol!), lumea încă mă pune la treabă. Daniel, mai exact, e curios cum văd eu o zi perfectă, în 10 cuvinte. Simplu!
 
 Is this the real life? Or is this just fantasy?
 
  O melodie pe măsură, o melodie care ar putea să facă o zi perfectă, o melodie care îţi schimbă starea de spirit în bine.

Munchen

Sunt de câteva zile în Munchen. Momentan e mişto, deşi am cam mult timp liber şi nu am net cât aş vrea, doar prin vecini.
Oamenii sunt zâmbitori şi nestresati, berea e ieftină, distanţele mari, dar totul e la îndemână. Încă sunt ca şi copiii ăia mici: tot timpul miraţi şi cu ochii mari, atenţi la tot ce se întâmplă în jurul lor, bucuroşi de tot ce li se întâmplă.
Mai trebuie doar să găsesc ceva de lucru, dar încă nu e stress mare cu asta.
Toate bune şi frumoase, exceptând germana, pe care o vorbesc încă în engleză.

Punct şi de la capăt

 A fost un an urât. Poate unul din cei mai urâţi. Dar a avut o vară frumoasă. O vară în care am zâmbit şi am râs mult, o vară în care am încercat să las deoparte tot ce e urât. Uneori am reuşit, alteori nu. Am reuşit să îmi păstrez optimismul, am reuşit (prin detaşare) să mă bucur de viaţă, căldură, iarbă verde, bere rece, gagici dezbrăcate.
 
 A fost un an urât cu o vară reuşită. E timpul însă să pun punct şi s-o iau de la capăt. E timpul să încep să-mi construiesc din nou castelul de nisip, de data asta departe de valurile care ar putea să mi-l dărâme. E timpul.
 
 Cât de mult din viaţa mea pot înghesui într-o valiză? Câte lucruri de care am nevoie pot înghesui în ea, câte altele sunt nevoit din lipsă spaţiului să le las deoparte? Ce să iau şi ce să las? 
 
 A venit momentul să pun punct. Să trag linie, adun/scad, evaluez sau reevaluez trecutul prin prisma prezentului. Privesc viitorul dintr-o perspectivă subiectivă, mi-l imaginez, visez, sper, îmi doresc.
 
 Sunt pregătit. Las în urmă totul. Punct şi de la capăt.

Fost-ai lele cât ai fost

 E timpul pentru bilanţul verii. O vară călduroasă, frumoasă, plină de de toate. O vară în care mi-am făcut de cap ca de obicei, o vară în care am fost aproape de natură, o vară în care berea a fost băutura oficială, o vară plină de concerte şi festivaluri, o vară în care mi-am adus aminte de prietenii vechi şi am legat unele noi, o vară în care curul meu a zâmbit soarelui, o vară în care gagicile au căzut parcă mai uşor decât mă aşteptam.

 Pe de altă parte, a fost o vară în care s-au întâmplat multe nenorociri, o vară în care guvernanţii au râs în faţa celor aflaţi în suferinţă, o vară în care toţi am avut de suferit din pricina incompetenţei lor, o vară în care apele şi-au făcut de cap, o vară în care TVA-ul a devenit canicular iar salariile au suferit de secetă, o vară în care copii nevinovaţi au murit din cauza incompetenţei unui sistem, care culmea acum caută vinovaţi. O vară a extremelor: ACDC vs inundaţii, Iron Maiden vs maternitatea din Giuleşti, un litoral canicular şi murdar vs o Moldova inundată, salarii mai mici vs TVA mai mare, ...

  E timpul să facem bilanţul, e timpul să ne amintim cu plăcere de tot ce a fost frumos, e timpul să ignorăm un sistem murdar şi nesimţit, e timpul pentru o schimbare. Teoretic mai sunt câteva zile de vară, practic toamna începe să se simtă. Toamna se numără bobocii.

 Toamna asta va număra un boboc mai puţin. Sper în ceva mai bun.

Românii au talent

Nu-mi prea place mie naţia asta hibridă născută dintr-un Traian şi un Decebal, dar cum nu există pădure fără uscături, nu există naţie fără talente. Pornind de la cele mai inventive modalităţi de a trage chiulul, a înşela pe altul, de a dobândi foloase fără prea multă muncă, mai sunt şi unii (shame on them) care chiar muncesc sau fac ceva. Sunt o grămadă de artişti necunoscuţi, din diverse motive, sunt o grămadă de oameni care au ceva de zis prin ceea ce fac, dar din păcate nu îi ascultă nimeni. Mai apare câte o campanie Tv care sprijină un copil autist, sărac, dar care e un viitor mare talent fiindcă e capabil să aplaude din urechi. Aberaţii scoase la lumină, doar pentru a ne distrage atenţia de la marile şi gravele probleme din jurul nostru. Adevăratele talente stau ascunse în întuneric. Pentru majoritatea dintre ei e un hobby ceea ce fac. Fac din plăcere, fără a simţi nevoia de a ieşi în lumina reflectoarelor. Din păcate, poporul ăsta a fost învăţat să îşi aprecieze talentele post mortem. Doar în acel moment ne dăm seama ce oameni am avut în preajma noastră. Un pic tardiv, şi nu, aici nu se aplică proverbul: "mai bine mai târziu decât niciodată". Ar trebui să deschidem ochii la ceea ce se petrece lângă noi, ar trebui să fim mai ascultători la ce au de zis cei de lângă noi, ar trebui să îi apreciem atunci când au nevoie de aprecierea noastră.
 Vă las/invit să îl ascultaţi şi să vă spuneţi părerea despre Tronik, ultima mea descoperire. Chiar sunt curios de părerea voastră. Preferata mea e Mioriţa. Probabil şi din cauza titlului. 

Online

 E destul de nasol să fi obligat să stai în pat câteva zile. E şi mai nasol ca asistenta personală să nu poată sta 24 din 24 cu ţine. Să îţi tragi mucii de unul singur. Tv-ul nu e o opţiune, decât dacă vrei să te enervezi, să devii emo, sau eşti masochist.
 Rămâne netul ca singura alternativă viabilă. E comod să îţi iei laptopul cu tine în pat şi să navighezi. La un moment dat însă te saturi şi de asta. Şi ziua e lungă, iar până vine asistenta cu doza de aspirină mai e. Aşa că, îmi caut un film care să îmi placă. Îmi plac filmele noi, cât mai noi. Nu în ultimul rând îmi place tot ce e gratis, cu atât mai mult filme gratis. Urmăresc un trailer să văd dacă e cât de cât ok filmul, apoi mă uit la el. Direct pe site. Filme online, cu subtitrare şi fără cont. Ce e important e că sunt filme online gratis. Nu obişnuiesc să descarc filmele, deşi ar fi şi asta o posibilitate. Un click şi încă un click pe download filme şi în funcţie de conexiunea la net...
 Bineînţeles că mai trebuie şi câte o pauză de destindere din când în când. Iar netul e plin de joculeţe online, jocuri gratis, idioate, dar care mă amuză însă. Tot ca relaxare, merge din când în când şi o portie de desene animate, îmi plac la nebunie alea cu coiotul şi struţul. Biiiiip, biiiiiiip. Râd de fiecare dată când îi văd pe cei doi. 
 Totul e online, actualizat aproape zilnic. Indiferent că e vorba de filme, trailere, jocuri sau desene animate. 
 Trece timpul. Tu cum îţi omori timpul?

Cod roşu de caniculă

 M-am luat la întrecere cu căldura de afară. În unele momente am câştigat. Dădeam mai multă căldură. Codul roşu de caniculă mi l-am însuşit, l-am simţit în mine. Afară cald, eu fierbinte; afară fierbinte, eu dogoritor. Mda, am reuşit fără prea mari eforturi, să răcesc în mijlocul verii. Probabil gâtul mi-era prea cald, iar berea prea rece. Cert e că am zăcut câteva zile, luându-mă la întrecere cu soarele. Şi am câştigat! Se zice că ăla e OM care răceşte vara. Probabil că iarna e banal să răceşti, fiindcă majoritatea răcesc atunci. Aşadar, am zăcut câteva zile în pat, cu febră, cu halucinaţii (şi nu fumasem nimic), cu transpiraţii absurde şi schimbări de tricou, pantaloni şi cearceaf din oră în oră. Am devenit imun la lămâie, e fructul meu preferat de azi încolo. Apoi, temperaturile au început să scadă, lăsând loc codului roşu de inundaţii. Habar n-aveam că nasul meu poate fi atât de prolific, habar n-aveam că pot produce atâţia muci. Mucii au şi ei personalitatea lor, nu le place să stea închişi prea mult. Mucii sunt un fel de Houdini, reuşesc să evadeze, de multe ori surprinzător. Ori se lichefiază şi îşi dau drumul încet din nări, picurând pur şi simplu, ori profită de un strănut şi se lipesc de orice găsesc în cale. Trebuie însă să le şi mulţumesc: am reuşit să îmi şterg monitorul cu ocazia asta. Tusea îmi scoate din gât nişte reprezentări malefice ale mucilor împăcaţi cu soarta lor, a celor cărora le place unde sunt şi nu se dau plecaţi. Nişte hârci urât colorate, care stau pe limbă şi aşteaptă să fie scuipate. Şi ca şi cum toate astea nu ar fi de ajuns, începe să mă doară şi o măsea. Urmează un cod roşu de măsea. 
 Noi să fim sănătoşi, că restul.... 

Cu capul în jos

¿ɐɹnʇɐɯǝɹd ǝıunqǝu ǝp ɐpɐʌop o ǝ ɐʇsɐ ɐʇuɐɹǝds nɐs ¿ǝuıq ıɟ ɐʌ lnʇoʇ ɐɔ ıɹǝds ɐs ıs ıʇsǝqɯɐz ɐs ǝɹǝʇnd ıɐ ıɐɯ ˙ǝʇɐds uı ıs ıɔıɯ ısɐd nɔ :ɔɐɹ ınun ınlnsɹǝɯ ǝɹɐoʇɐuɐɯǝsɐ ǝ ɐʇ ɐʇɐıʌ ɐɔ ıɹoǝun ıʇsǝınusıqo ǝʇ ɐs ǝınqǝɹʇ 'ɐpodɐuɐ ƃɹǝɯ ıʇı ǝɹɐɔ ǝlıɹnɹɔnl ǝʇɐoʇ ǝʇsǝd ǝɔǝɹʇ ıʇod ɐs ıɹoǝun ǝıʇıqɯɐ ǝınqǝɹʇ ıʇı ˙lɐɯɹou lnsɐƃɐɟ ǝd ɹɐı ǝɹʇuı ɐs ǝlıɹnɹɔnl 'unq lǝɔ lnɯnɹp ǝd ɹɐı ıɔɹoʇuı ǝʇ ɐs ısnǝɹ ɐ nɹʇuǝd ǝıƃɹǝuǝ nɔ ǝlııɹǝʇɐq ıɔɹɐɔuı ıʇ-ɐs ıs ɯlɐɔ nɔ 'ǝɹɐpqɐɹ nɔ ızǝɯɹɐuı ǝʇ ɐs ʇɐɔǝp ǝuɐɯɐɹ ıʇ-nu ˙ɐʇ ɐʌıɹʇodɯı ɐɔɹɐd ıs ɐpodɐuɐ ǝƃɹǝɯ lnʇoʇ 'ǝsǝı ıʇı nu ıɔɐɟ ɐs ıɔɹǝɔuı ǝɔ ɐǝǝɔ uıp ɔıɯıu 'ıǝɹʌ ɯnɔ ɐsɐ ǝƃɹǝɯ ıʇı nu ıɔɐɟ ǝɔ ɐǝǝɔ uıp ɔıɯıu ɐɔ lnʇuǝɯıʇuǝs nɔ ıɹoǝun ıʇsǝıɐɹʇ ˙ǝʇnıʇs ǝlǝ ǝp ıɐɯnu ıɐɔ ǝd nɐı o 'ɐǝlǝsɐopuɐ-p ƃɹǝɯ 'ɐʇɐpnıɔ ɐɹnʇɐsɹoʇuı o nɐı ǝlıɹnɹɔnl 'ıɹo ǝʇlnɯ ıɐɯ ǝlǝɔ ǝp ˙ıou ɐǝɹʌ ɯɐ ɯnɔ ɐsɐ ƃɹǝɯ ǝlıɹnɹɔnl lndɯıʇ ʇoʇ nu





Instrucţiuni: pentru a citi textul de mai sus, cel mai simplu ar fi să întoarceţi monitorul cu capul în jos şi apoi citiţi normal.

Mie când îmi vine să mă piş, îmi vin idei

 E o cârciumă (cârciumă = orice local în care se consumă alcool, indiferent că e bar, club, terasă, cofetărie, restaurant, pizzerie) în care ajung cel puţin odată pe lună. E drăguţă cârciuma, pusă la punct, aranjată şi dichisită, muzica e ok, berea e bună şi ieftină. Berea e de fapt motivul pentru care calc atât de rar pragul cârciumii. E bună berea lor la halbă, mai au şi seri cu promoţie la ea, aşa că, de câte ori intru pentru o bere...sfârşesc prin a le uita numărul.
 
 Deşi e deschisă cam de un an de zile, toaleta băieţilor arată ca în poză.  Acel pişoar e defect din prima zi de funcţionare.
 
 După 2-3-4 halbe de bere, e normal să te duci să dai mâna cu un prieten bun. Problema e doar dacă şi altul simte nevoia acută să micţioneze în acelaşi timp cu tine şi eşti obligat să stai să aştepţi în spatele lui până şi-o scutură de final. Sau ai putea, la fel de bine, să intri într-o cabină cu scaun de wc şi să micţionezi acolo. Eu însă sunt fan pişoar, aşa că...
 
 Nu pricep ce în capul administratorilor de nu repară sau nu pun în funcţiune şi pişoarul defect.
 
 După încă 2-3-4 halbe, simt iar nevoia acută de a face loc altor rânduri de halbe pline cu lichid magic. Face bine la rinichi iar eu ţin la sănătatea lor, în eventualitatea că o să vreau vreodată să vând unul. Mă rog de fiecare dată să nu fie nimeni care să acapareze pişoarul funcţionabil.Să nu fie nevoie să aştept golirea câtorva beri din vezica unuia..

 Mi-a trecut însă o idee prin cap, bineînţeles după ce am pierdut şirul halbelor asimilate/eliminate. Mi-am făcut treaba liniştit, rumegând în tăcere cum aş putea să mă răzbun pe cei care mi-ar putea ţine un moment pişoarul ocupat. Strălucita idee nu a întârziat să apară. Voila!
 Mie când îmi vine să mă piş, îmi vin idei! După câteva beri, apar şi ideile bune. Sau glumele proaste!

Papile gustative

 Mă pune lumea la treabă. Adică Iulia, nu toată lumea. E curioasă ce bunătăţuri îmi încântă mie papilele gustative. Îmi place să mănânc şi să beau aproape orice, nu fac nazuri la mâncare, apoi ... dacă mi-e foame, chiar nu mai contează ce e în farfurie. La fel şi cu băutura, mai ales dacă e moca.

 Nu refuz niciodată:

•   un pahar de wiskey 

• un vin bun

•  o bere (la halbă sau la sticlă)

• un măr

 

• şunca proaspătă

•  o mâncare de fasole

•  nişte aripioare de pui crocante

•  sau un platou de sushi

Nu-i aşa că  ţi-am  făcut poftă?

Tipic masculin

 Fără comentarii, filmuleţul spune tot.
Întrebare: cine face "curăţenie" la locul de muncă?

Trei cuvinte care dor

 Femeile sunt diabolice în răutatea lor când sunt supărate pe bărbatul lor. În răutatea lor, cea mai urâtă chestie care o pot spune  bărbatului e: "Ai pula mică". Sunt conştiente că orice altceva ar zice, bărbatul respectiv nu le-ar băga în seamă...dar aşa, el se simte atins în orgoliul lui de mascul. Cineva se ia de mândreţea lui de bărbat. Mare, mică cum o fi, e a lui şi el e tare mândru de ea. Auzind "ai pula mică" de la o fostă iubită, fostă cucerire, fostă parteneră de pat sau pur şi simplu de la o tipă cucerită într-un bar, tot echilibrul lui interior se zdruncină. O să stea zile întregi să se gândească dacă pula lui e chiar mică, dacă toate fostele lui iubite au gândit asta. O să fie mai puţin încrezător în el, datorită doar a trei cuvinte rostite de o femeie la nervi: "Ai pula mică".

 Vorbind între ele, la mall, la un frappe fără sau cu alcool, gagicile discută. Se uită şi după masculii din jur, îşi dau cu părerea, se uită după fundul lor. Inevitabil, după discuţiile despre shopping, modelele de unghii şi ultimele distracţii din cluburi, discuţia lor ajunge la sex. Cum ar putea o gagică să discrediteze un bărbat în faţa celeilalte? Răspunsul e simplu: "Are pula mică". Chiar dacă nu a văzut-o/simţit-o/gustat-o, în răutatea ei diabolică, ăsta e cel mai rău lucru care îl poate spune despre el, cu astea trei cuvinte ştie sigur că cealaltă gagică îşi va pierde brusc interesul pentru el. Merge la sigur cu expresia asta. Iar cealaltă, când îl va întâlni, îl va privi amuzată şi compătimitor în acelaşi timp şi nu va ezita să ducă vorba mai departe, să le spună tuturor prietenelor sale că ăla "Are pula mică". Din acel moment, respectivul nu mai are nici o şansă să agaţe pe cineva. E catalogat că tipul cu pulă mică. Chiar dacă nu ştie niciuna sigur, aşa au auzit şi vor duce vorba mai departe.

 Ar trebui introduse în comerţ prezervative ca cele din imagine. Ar trebui ca femeile care folosesc expresia asta să aibă şi o dovadă concretă, să vorbească în cunoştinţă de cauză. Altfel, sunt doar vorbe aruncate în vânt, vorbe spuse la nervi, vorbe răutăcioase.





Ce ar trebui să răspundă un bărbat când i se spun astea trei cuvinte? Că are ea pizda prea largă sau că gura ei e nesătulă?

The wrong hole

 Se întâmplă să mai greşeşti, mai mult sau mai puţin intenţionat. Sau mai există cineva cu atât de puţină experienţă încât să crezi că e doar o greşeală?
 Mi-am adus aminte de un fost coleg de liceu. Era de la ţară, era timid, nu avusese nici o prietenă şi culmea, imediat după liceu s-a căsătorit. Ne-am revăzut după câţiva ani. O ducea bine, îi mergeau toate din plin. Era supărat doar că nu avea copii, deşi şi-ar fi dorit. În glumă i-am spus: "N-o mai fute în cur!". S-a uitat mirat la mine şi m-a întrebat: "Dar unde?". Iniţial am crezut că mi-a răspuns la glumă, dar după câteva beri băute împreună mi-am dat seama că habar n-avea că locul pulii nu e acolo. Îmi venea şi să râd şi să îl compătimesc.
 După un an de zile, m-a sunat să mă cheme la botez. Avea gemeni. 

Ce poţi face dintr-o pulă ?

 Nu mai certaţi copiii care desenează o pulă pe praful de pe o maşină, nu mai strâmbaţi din nas când vedeţi câte un organ genital desenat pe un perete. Sunt artişti care nu au apucat să îşi termine desenul. Atâta tot. 

Când păsărelele cântă manele

Am nevoie de spaţiu. De spaţiu intim. Am nevoie de intimitatea mea, am nevoie să mă simt liber. Ies în week-end-uri şi în timpul liber la câte o porţie de plajă, un grătar, o leneveală la iarbă verde. Am găsit un loc mai retras, un loc ferit (oarecum) de privirile indiscrete, un loc unde mă pot simţi liber, un loc unde pot să îi arăt liniştit curul soarelui, fără să îmi fac probleme că îl mai vede şi altcineva.
 
 Probabil căldura din week-end a scos prea mulţi oameni din casă. Probabil, valea era mult prea aglomerată, probabil nu au găsit alt loc de grătar şi lenevit la soare. M-am trezit invadat în locul meu intim de o grămadă de oameni ( cu copii, cu căţel, cu soacra, cu bunica, cu ...) care îşi căutau un loc unde să se aşeze.
 
 Din bun simţ, sau că să evit privirile fixe şi remarcile deplasate, mi-am tras o pereche de pantaloni scurţi, iar Ea şi-a luat costumul de baie.
 
 Miros de grătare, gălăgie, mai apăreau câte unii să vadă dacă nu cumva pot să se mai înghesuie un pic, plecau dezamăgiţi, mai câte un copil care venea şi se scobea în nas în timp ce mâncam...una peste alta, o zi de picnic autentică.
 
 M-am obişnuit şi cu faptul că nu mai pot sta la soare aşa cum vreau, m-am obişnuit şi cu faptul că suntem invadaţi de o mare de oameni  pusă pe grătăreală, m-am obişnuit şi cu copii care săreau în apă şi urlau ca de mama focului, dar parcă lipsea ceva. Cu siguranţă lipsea. Mai trebuia ceva ca să fie cheful chef.
 
 Şi a apărut. O dubiţă verde, cu numere de España, din care au coborât vre-o 12 oameni plus copii. Au pus frână şi gata, şi-au găsit loc. Între două familii. Au deschis toate uşile, au deschis şi uşa de la portbagaj şi dă-i frate cu manele şi populară manelizată. Ăsta a fost punctul maxim. Dacă până în clipa aceea se auzeau doar păsărelele, râul şi ceva copii mai şturlubatici, din momentul acela nu se mai auzea nimic decât muzica manelele lor. Aceeaşi casetă, care cânta, când pe o parte, când pe cealaltă.
 
 ( Mi-aş fi dorit în momentul ăla să fiu un pic de Schwarzy, sau Rambo, sau orice altă creatură închipuită care să se ducă peste ei şi să îi considere inamici. Mi-ar fi plăcut să îi elimin. Să îl prind pe fiecare în parte, să îl leg, apoi înainte de a le da lovitura fatală/finală să îi înghesui pe toţi înapoi în duba lor şi să îi pun să asculte la maxim un pic de hard rock. Apoi să le dau foc în uralele mulţimii. Aş fi fost cu siguranţă un erou. )
 
 M-am resemnat însă, ascutindu-mi toporul şi aruncându-l în trunchiul unui copac. Mă jucam de-a indianul. Şi îmi imaginam de fiecare dată când aruncam toporul în copac, că acel copac e unul din manelistii care au reuşit să fută cheful multora. ( Culmea, se înfigea de fiecare dată. )
 
 Într-un final, spre seară, au plecat toţi. Am rămas din nou singuri, lângă cortul şi focul nostru. Mi-am dat jos pantalonii, m-am întins pe spate şi mi-am aprins o ţigare. Stăteam în cucu' gol şi fumam. În momentul acela chiar nu mă mai interesa nimic. A fost cea mai bună ţigare din ziua aia.

De sezon

 E vară, e cald, e exact cum îmi place. Şi fiindcă timpul îmi permite, lenevesc la soare cât pot de mult, ies în aer liber. Că tot sunt piroman, normal că nu se poate o ieşire fără un grătar, că deh...ce ieşire la iarbă verde e aia dacă nu miroşi un pic a fum şi nu miroase a carne prăjită? Bineînţeles că berea se răceşte în râu, curul meu zâmbeşte la soare.
 
 Aşa că, dacă nu mă găsiţi pe aici, cu siguranţă sunt undeva la munte, sau pe o vale lângă un râu, cu curul la soare, savurând o bere rece, un grătar.

Monogamie

Nu m-am născut monogam.
 
 Am avut momentele mele de monogamie. Momente în care simţeam nevoia să fiu doar al uneia, momente în care o vroiam fericită. Fericirea ei nu ţinea însă, doar de monogamia mea. Decizia de a fi monogam mi-a aparţinut în totalitate. Faptul că eu am fost monogam cât timp am fost împreună, nu a contat deloc în momentul în care ne-am despărţit. Ar fi contat, cu siguranţă, dacă nu aş fi fost.
 
 Am avut momentele mele de bigamie, trigamie, poligamie. Momente în care nu vroiam să renunţ la ea, vroiam doar să mai bifez una, şi încă una, şi încă una... Momente în care experimentam ceva nou, în care îmi fugeau ochii în toate direcţiile, momente în care nu ratam niciuna. Fericirea ei nu ţinea însă de bi, tri, poligamia mea. A contat doar în momentul în care ne-am despărţit. Şi nu ar fi contat deloc dacă aş fi fost altfel.
 
 Mi-a plăcut şi monogam şi bi, tri, poligam. Nu mi-am propus nimic. O să fiu aşa cum o să simt. Fericirea ei nu o să ţină oricum de faptul că eu o să fiu mono sau bi sau tri sau poligam.
 
 Sunt convins că nici nu o să mor monogam.

Cât de mult contează monogamia într-o relaţie? Tu cât de monogam eşti?

De ce?

De ce când am timp nu am chef, iar când am chef nu am timp?

Necesităţi

 Vine vara! Îmi  place să mă bronzez fără urme de slipi. Deşi nu sunt locuri special amenajate la noi, excepţie făcând câteva plaje de la mare, găsesc întotdeauna un loc retras unde să mă pot bucura de soare, sau el de mine.
Am găsit locul potrivit pentru mine:  



Cine imi face şi mie cinste cu un bilet la croaziera asta? Promit ca vin cu poze de pe vas!

Cât de pervers gândeşti?

 Ştiu că gândesc pervers. Ştiu că găsesc ceva pervers în orice cuvânt, poziţie, gest. Totul are semnificaţie sexuală în mintea mea. De fapt, toţi suntem perverşi. Unii mai mult, alţii mai puţin. Unii recunoaştem, alţii nu. Devenim perverşi pe măsură ce înaintăm în vârstă. Devenim tot mai perverşi şi mai obsedaţi de sex şi de tot ce ţine de sex. Ne-am pierdut inocenţa şi nu o putem recupera. Nici nu vrem, chiar dacă am putea. Ne place perversitatea, ne plac glumele cu sex, ne plac gagicile de la pagina 5, ne uităm pe site-uri interzise minorilor, tragem cu ochiul în apartamentul vecinilor doar-doar i-om prinde făcând şi altceva decât mâncare, râdem la remarcile cu tentă sexuală, ne plimbăm la mare (din întâmplare) pe plaja dedicată nudiştilor, etc.  Ne şi excităm un pic făcând toate astea. Suntem perverşi.
 
 Mie mi-au luat minute bune să văd delfinii de pe sticlă. Mintea mea nu vroia să vadă altceva decât un el şi o ea dezbrăcaţi şi îmbrăţişaţi. Am citit şi recitit textul de sub poză. Cu greu am văzut şi delfinii, dar imaginea preferată e tot cea cu cuplul. Ochii văd ceva, mintea procesează altceva.
 
 M-am convins: nu am ce căuta la delfinariu. Tu?

Melodia săptămânii (Get it loud)

În sfârşit, îmi place şi mie o dimineaţă de luni. O dimineaţă în care nu trebuie să mă trezesc cu noaptea în cap, o seara de duminică în care nu mă gândesc că trebuie să mă opresc din băut fiindcă trebuie să mă trezesc de dimineaţă, o dimineaţă în care îmi doresc să dorm, să lenevesc în pat, să îmi beau cafeaua cu amicele de pe mess, să ies pe la 10 la o plimbare, să mă bucur de soare, să respir, să trăiesc. O dimineaţă de luni în care nu am nimic de făcut.
 
 Dar totuşi, aceeaşi dimineaţă stressantă de luni, în care mă gândesc ce voi face, aceeaşi dimineaţă de luni în care îmi fac planuri şi îmi zâmbesc sperând să fie totul bine. O dimineaţă de luni, fără servici. La fel ca toate dimineţile de acum încolo.
 
 Vai ş-amar de capu' meu!

Scaun comod

 A venit căldura, a început sezonul grătarelor, al lenevelii la soare, al ieşirilor în aer liber, la iarbă verde. Ştiu că solarul e cancerigen (de fapt, ce pula mea nu mai e cancerigen în ziua de azi?), aşa că, profit de fiecare ieşire la soare şi încerc să mă bronzez uniform.
 
 După o zi de stat nud la soare, ştiut fiind că de la căldură obiectele se dilată, coaiele mele (normal) se dilată şi ele. Recunosc că am niscaiva probleme când e carnea de pe grătar friptă şi trebuie să mă aşez să o înfulec.
 
 Bănuiesc că toţi bărbaţii au avut problema asta la un moment dat, diferă doar cauza măririi excesive a coaielor. 
 
 Urmează să brevetez scaunul din imagine. E o adevărată plăcere să te aşezi fără teama de a te aşeza pe coaie.

Popcorn

 M-am tot uitat la filmuleţul ăsta şi mi-a dat de gândit. Trăiesc într-o eră a comunicării. Ca orice om normal am două telefoane mobile. Care, bineînţeles îmi stau în buzunarele din faţă de la jeanşi. După ce am văzut şi revăzut filmuleţul, trăiesc cu teama că există riscul să mi se coacă ouăle dacă îmi sună amândouă telefoanele simultan. Organul meu nu e în siguranţă cu pericolele astea mobile lângă el. Fuck technology!

Ce înseamnă "fgm" ?

 Am primit pe mail nişte selecţii de conversaţii (mai mult sau mai puţin tâmpite) purtate pe mess (de oameni mai mult sau mai puţin tâmpiţi).

adelutza9: smake

SmakE: da?

adelutza9: cf?

SmakE: p`aci...ma plictisex

SmakE: u?

adelutza9: sunt fericita ...plec in italia...

SmakE: muisto

SmakE: misto *

adelutza9: nesimtitule

SmakE: scz... din greseala

adelutza9: da da ... si marmota invelea ciocolata in staniol

EU: ce facusi ma cu aia ?

Alex : nimic ba crek isi dadu seama ca vreau s-o fut .

EU: da ce vroiai ma , sa o futi si sa nu-si dea seama?

Alexa :Fata ma invitat kata la majoratu lui`..

Ana: Ktzi ani face?..

Alexa: de unde draq vrei s jtiu

aetana: ia zii

aetana: cand imi faci pizza d-aia?

cirozel: eu ?

cirozel: cand imi faci TU

cirozel: pai plm nu tu rufe nu tu mancare

aetana: i have big tits

cirozel: sah mat

Alexandru Constandachi: mai esti beat ?

Alexandru Constandachi: parinte ?

BUZZ!!!

M@gu: nu e acasa

M@gu: maine vine

Alexandru Constandachi: ;/

Alexandru Constandachi: cu cine discut ?

M@gu: mama

Alexandru Constandachi: baiatul dumneavoastra se masturbeaza ! 

ea: raspunde-mi, numai sincer, da sau nu, ok?

el: intreaba

ea: de ce barbatii se rad de blonde??

el: da

$tefanutz: ba ce faci ?

$tefanutz: fgm raspunde... X(

BoGDaN: nu e bogdan sunt tatal lui

BoGDaN: ce inseamna fgm?

$tefanutz: facem gratar maine....

Mutu: hahah

Mutu: imi facu taicameo spanac...si il bagai la microunde sa se incalzeasca sa mananc acum ca mi se facu foame

Mutu: si iauzi ce imi zice gagica`sa...

Mutu: "NUUUU NU BAGA SPANACU LA MICROUNDE

Mutu: eu mirat "de ce?"

Mutu: contine fier si scrie pe cartea de la cuptor ca n-ai voie sa bagi metal in el

Mutu: :))

anonim: ba as vrea sa deturneze astia tramvaiu'

cirozel:ce ba?

anonim:da ba as vrea sa nu ma mai duc la scoala azi...sa vina unu in tramvai sa scoata o arma si sa-l deturneze

cirozel:ai ba da' o scutire nu poti sa folosesti si tu....ca toata lumea

aLINA: O SA MOOORRr)

aLINA: NU MAI POT D RAS

aLINA:

rMy: mori in alta casutza de mess

NoRules: eium?

Alex 9A: a?

Alex 9A: ce e ala

Alex 9A: ?

Alex 9A:

NoRules: read from the right to the left

Alex 9A: tfel eht ot thgir eht morf dear

Alex 9A: tot nu inteleg

NoRules: :|

Vlad: azi iesi?

Geoco has signed out. (10/9/2009 1:57 PM)

Vlad: nu de pe mess ba

Oana: stii sa saruti?

Popa: da

Oana: cu limba?

Popa: da

Oana: ai mai avut prietena pana acum?

Popa: nu

Relaţii vs beţii

Eu când mi-e sete, beau. Asta ca să nu spun: "Eu când vreau să beau, beau". Ies în oraş, mă opresc într-o cârciumă şi iau o bere. Sau două, depinde de cât mi-e de sete. Prima o beau aproape toată dintr-o înghiţitură. La a doua zăbovesc un pic, dar nu foarte mult. Urmează o a treia, apoi mi se face parcă şi mai sete şi simt că pot băga alcool în mine cât China. După încă câteva beri, viaţa e mai frumoasă parcă, gagicile îmi zâmbesc toate, mă fac de râs la karaoke dar mie îmi pare că seamăn cu Sting. Apoi, urmează alte beri. Băute mai încet şi drumuri mai dese la baie să le fac loc. Apoi nu mai ştiu sigur dacă am mai comandat bere şi de câte ori o văd pe chelneriţă îi spun să îmi mai aducă una. Cu greu, într-un final, mă ridic şi plec spre casă. De cele mai multe ori drumul mi se pare că durează o veşnicie. Mai opresc de câteva ori pe drum să fac pişu, fie la un gard, fie într-un coş de gunoi, fie în intersecţii. Ajung acasă şi cu greu mă dezbrac, asta dacă nu mă plictisesc în timp ce fac asta şi mă pun să dorm îmbrăcat. Totul vâjâie în jurul meu şi am impresia ba că plutesc, ba că îmi vine să vomit de la atâta plutit. Nu ştiu când adorm, dar mă trezesc dimineaţa cheaun, blestemând din nou pisica care mi-a fătat în gură, cu o stare de nedescris şi de netrăit.  A început atât de frumos şi s-a terminat atât de urât.
 
 Mă încăpăţânez de fiecare dată şi o iau de la capăt.
 
 

La începutul unei relaţii e totul frumos. Stăm, povestim, ne sorbim unul altuia cuvintele. Ne face plăcere tot ce spune celălalt. Ne luăm de mână şi totul pare fantastic. Apoi urmează prima îmbrăţişare. Primul sărut, care de obicei e stângaci şi timid. Urmează apoi tatonări până când într-un final ajungem şi la sex. Ne place atât de mult, încât nu ratăm nici o ocazie. Apoi, începem să ne săturăm. Ne uităm în stânga, în dreapta. Căutăm ceva nou, nu ne mai place cum gândeşte celălalt, nu ne mai interesează ce are de spus, nu ne mai convine că îi place sau nu ceva din comportamentul sau atitudinea noastră. Ne dăm seama apoi că am pierdut timpul unul lângă altul. Cuvinte grele, jigniri, despărţire. Ieşim dintr-o relaţie care la început ne-a plăcut şi ne-a urcat pe culmi, că într-un final să ne coboare mai jos decât eram în faza iniţială. Ne trezim că loviţi de marfar, cu sufletul făcut ţăndări şi ne promitem că nu o să mai punem suflet niciodată. A început atât de frumos şi s-a terminat atât de urât.
 
 Ne încăpăţânăm însă şi o luăm de fiecare dată de la capăt.
 
 
 Relaţiile sunt precum beţiile. Încep de poftă, urmează o uşoară ameţeală, un chef mai mare, apoi o stare de beatitudine, atingi apogeul, apoi ţi se taie filmul, respectiv îţi piere cheful. Eşti făcut ţăndări, ţi-e rău şi dai vina pe soartă. Îţi promiţi că nu o să mai faci greşeala asta. Până te apuci iar.

Melodia săptămânii (Get it loud)

Futu-i! S-a făcut luni înainte să îmi dau seama. După un week-end început de cu vineri cu o noapte albă (pardon, o noapte băută), o sâmbătă extrem de lungă la muncă, probabil din cauza alcoolului oboselii, o sâmbătă noaptea cu parcări luminate, o duminică ziua petrecută la grătar şi seara în crâşmă că parcă îmi era sete, dimineaţa de luni m-a luat prin surprindere. A venit mai repede decât mă aşteptam.
 
 
  "Cri, cri, cri,
    Dimineaţă de luni,
    Nu credeam c-o să mai vii,
    Nici nu îmi doream să apari,
    Cri, cri, cri."
 
 
 
 (Asta a fost o încercare nereuşită de poezie tristă.)
 
 Mi-am făcut curaj, m-am bărbierit, m-am spălat pe dinţi şi am plecat la lucru mai cheaun decât de obicei. O săptămână nouă, cu bune şi rele. O săptămână pe care am început-o obosit, şi sunt convins că o să o termin tot aşa.
 
 I'm a firestarter!

Culmea sexului

(Încep să mă identific cu ea)
 
 
 Să faci sex atât de mult şi atât de des încât să îţi fie dor de labă.

Melodia săptămânii (Get it loud)

 Bună dimineaţa!

La plajă - noul trend

 Dacă cu ceva vreme în urmă, îmi doream o căciulă din cauza frigului, a sosit momentul să mă gândesc la un costum de baie. Nu că nu ar fi mai comod fără, mai practic, mai la îndemână. Sunt şi momente însă când nu pot sta nud la plajă şi trebuie să îmi acopăr goliciunea cumva. Rămâne numai să mă hotărăsc asupra materialului şi a culorii. Ceva idei?

Salut!

 Fiindcă toate trebuie să poarte un nume, fiindcă îmi place să pun nume, e normal ca şi pula mea să aibă un nume, nu?
 Fiindcă a fost considerată mereu o artistă, fiindcă munca ei a fost apreciată, fiindcă a fost iubită şi dezmierdată, fiindcă are un aer boem, fiindcă a fost prima în multe, o deschizătoare de drumuri,  mi se pare firesc să aibă nume de artist, mi se pare firesc să o cheme Donatello.
 Acum că introducerile au fost făcute, hai să facem cunoştinţă!



PS: Poza e luată de pe net.;)

Melodia săptămânii (Get it loud)

 Am nevoie de multe lămâi să-mi treacă greaţa. Înapoi la lucru, după o săptămână de concediu. Nu-mi vine să ies din casă, dar sunt şi eu o rotiţă din sistem. Un sclav pe plantaţie. 
 Bună dimineaţa! O săptămână făină. Serviţi-vă cu lămâi!

Senzaţii II

 Am rămas dator cu o continuare. 
 
 Am oprit la o benzinărie pe marginea şoselei. Îmi era poftă de o cafea. Iar Ei de ţigarea de după. Îmi plac benzinăriile astea cu cafenele în ele. Opreşti, te relaxezi un pic, apoi pleci mai departe. Ne-am luat câte o cafea şi o cola cu două paie. Ca doi copii. Ne-am aşezat faţă în faţă. Încă avea acea sclipire satisfăcută în ochi şi era roşie în obraji. Râdea fericită. Beam din suc şi nasurile noastre se atingeau. Ne priveam în ochi. Privită de la nivelul nasului ei, părea că are doar un ochi. Şi mă amuzăm. Cicloapa mea! De fapt, ciclopul şi cicloapa erau la întâlnire. 
 A început să mă îmi mângâie piciorul cu piciorul ei. Se uita fix în ochii mei când făcea asta şi îşi muşca buza de jos. S-a descălţat şi a început să îmi exploreze piciorul cu talpa ei. Îmi plăcea, iar Ea îşi dădea seama de asta. Urca încet de la pulpă înspre coapse. Apoi, şi-a aşezat talpa pe penisul meu deja erect. Mă fixa cu privirea şi rodea paiul din cola. Îmi masa pula pe sub masă cu talpa piciorului. Îmi plăcea la nebunie jocul ăsta nebunesc. Nu ne păsa că am putea fi văzuţi, nu ne păsa că suntem într-un loc public. Şi-a ridicat şi celălalt picior şi mi-a prins pula (prin blugii deja strâmţi) între tălpile ei. Un feetjob. 
 M-am ridicat, am luat-o de mână şi am intrat la baie. Am sărutat-o. Ne-am abandonat plăcerii, unul în braţele celuilalt. Am avut-o repede, lipită cu spatele de zid. Ne-am iubit într-o toaletă dintr-o benzinărie de pe marginea drumului. 

O vorbă potrivită

M-a trezit din somn să îmi spună că dorm împrăştiat, pe diagonală sau de-a curmezişul. Nu are loc de mine în pat şi că mă tot foiesc încât are impresia că o dau jos din pat. Era iritată.

Somnoros, am luat-o în braţe şi i-am spus: "Iubito, singurul motiv pentru care aş vrea să te dau jos din pat ar fi că vreau să ţi-o trag pe podea."

M-a sărutat şi a adormit liniştită.

Urinarium

 Mie când îmi vine să mă piş, mă piş. Tu la fel, când îţi vine să te pişi, te pişi. Avantajul (de a trăi în lumea a 3a Europa România) e că poţi face oriunde şi oricând pişu. Pe marginea şoselei, în oraş, la ţară, la spectacole în aer liber, în parc, cu spectatori sau fără, la grătar, la mănăstire, la greve, în noaptea de înviere, de pe balcon, în intersecţii, pe ideile altora, în bazin la ştrand, în gura şefilor (sau acolo ne căcăm?), pe prieteni şi prietenii, pe clanţa vecinilor, pe florile bunicii, pe pisica iubitei, în chiuveta toaletelor din localuri, pe periuţa de dinţi a unei prietene nesuferite, pe maşina profesoarei care ne-a dat afară de la oră, pe casa scărilor, în ghiveciul ficusului colegei de apartament, în cutia poştală a şefului scării, pe uşile partidelor politice, pe terenul de fotbal, în formă de inimioară, în lift ...O poţi face oricând şi oriunde, apoi, în timp ce ţi-o scuturi zâmbeşti şi te scuzi: "Mie când îmi vine să mă piş, mă piş!
Tu unde ai făcut cel mai nelalocul lui pişu?