La început ne uneşte cordonul ombilical. Până se gândeşte un medic să ni-l taie. Şi din momentul ăla, chiar dacă suntem înconjuraţi de lume, trăim singuri-singurei. Experimentăm singuri, trăim singuri, simţim diferit, vedem diferit, suferim diferit, iubim diferit. Un lucru e cert: oricât de sociabili şi iubiţi am fi, singurătatea e cea care ne uneşte pe toţi. Singurătatea de care uneori ne bucurăm, pe care alteori ne-o dorim, pe care alteori încercăm să o evităm. Teama de singurătate ne uneşte.
Ne interesează ce face vecinul, stăm cu ochii lipiţi de vizor, ne uităm de după perdele, suntem curioşi de bârfele care circulă. Întotdeauna avem câte o părere, întotdeauna avem un sfat de dat, întotdeauna noi am fi reacţionat mult mai bine într-o situaţie decât ceilalţi, noi suntem ăia tari şi mari. Avem o părere exagerat de bună despre noi. Trebuie să ieşim în evidenţă cu toate lucrurile bune care le facem, trebuie să ne lăudăm cu tot ce avem noi mai bun, simţim nevoia să ieşim în evidenţă. Dorinţa de epatare ne uneşte pe toţi. Toţi avem momentele noastre în care ne simţim buricul pământului şi vrem ca toată lumea să ştie asta.
Suntem cocalari şi pitipoance în diverse stadii de dezvoltare. Preferăm să râdem de alţii, decât să râdă alţii de noi. Vedem gafe şi greşeli în comportamentul sau atitudinea celorlalţi. Visăm la telefoane scumpe, haine de firmă sau ultimul tip de maşină. Mâncăm banalul parizer cu margarină în timp ce navigăm pe diverse site-uri de socializare sau banalul mess. Suntem nişte super oameni în spatele monitorului.Suntem uniţi pe facebook, hi5, ...
Cel mai mult însă, ne uneşte faptul că ne-am născut în ţara asta, în cel mai nepotrivit moment al ei. Suntem nişte Sisifi moderni, care încă mai speră să li se termine chinul. Care încă mai speră că o vor duce bine trăind în ţara asta. Ne unesc gunoaiele de pe străzi, gropile din şosele, maidanezii, ţiganii, manelele date la maxim, sictirul funcţionarilor publici, zăpezile, litoralul românesc, ...
Ne-am născut tatuaţi cu "Made în România". Şi doare.
Ce ne uneşte pe toţi? Sunt curios ce părere au Alexandra, Lili şi Terra.
Postări
10 comentarii:
Da, singuratatea chiar ne uneste. Si mai este ceva ce ne uneste... ceva-ul despre care voi scrie. Multumesc pentru leapsa. E una din serile de vineri fara program, aveam nevoie de ceva.
Ce ne uneste pe toti...am raspuns si eu la provocare acum ceva zile...dar totusi cred ca tu ai mai mare dreptate in legatura cu singuratatea.
Aa, si ar mai fi ceva: parcarile. Merge? :D
@Lilee: momentan, parcarile unesc o parte din mine cu gura Ei. ;)
ne uneste incapacitatea noastra de a ne desparti de trecut, adica sa uitam de perioada neagra a comunismului si sa incercam sa construim pe temelii noi, o noua societate romaneasca, asa cum ar trebui sa fie ea: corecta, cinstita, bazata pe adevar
habar n-am ;))
singuratatea, dorinta de a epata (si, in concluzie, de a fi acceptat de cei din jur) si conditia de roman?
:)
Cum naiba sa nu fiu multumita de rezultat, ca tot ma intrebasi. Ai dreptate. Probabil toti avem.
Pana si prostia ne uneste...
Ti-am raspuns la provocare Miţă.
http://antiquescoffee.wordpress.com/2010/01/11/ce-ne-uneste-pe-toti/
Gagicile alea ne unesc? mmmm
Trimiteți un comentariu