Deasupra oraşului

 Am ieşit, ca de obicei, cu Ea, la o plimbare. Un drive-in: două cafele şi o cola. Apoi am ieşit din oraş. După atâtea sărbători ne-am săturat de gălăgie, vroiam linişte. Ne-am oprit să admirăm oraşul noaptea. Să îl vedem de la distanţă, plin de luminiţe şi tăcut. Stăteam în parcare, suflând în cafea şi savurând o ţigare. Tăceam amândoi, nu de vorbe aveam nevoie. Ne era dor de celălalt. Ne era dor să ne atingem, să ne mângâiem, îi era dor să mă guste, îmi era dor să mă las gustat. Sfârşitul de an ne prinsese departe unul de altul: eu cu D-na mea, ea... Savuram momentul împreună, în aburii cafelei, savuram intimitatea dată de un oraş depărtat şi luminat şi liniştit.  Oraşul mă privea în ochi cu mii de luminiţe în timp ce Ea îmi oferea prima felaţie pe anul ăsta. Gura ei, încălzită de cafeaua fierbinte, îmi dădea senzaţii de care nu ştiam că există. ...  Stăteam îmbrăţişaţi, eu satisfăcut, ea zâmbitoare.

Mi-a plăcut revederea. Mai vreau!