-Hei, ce e cu tăcerea asta? Unde ai fost atâtea zile?
-Am profitat de linişte. Mi-am pus ordine în gânduri..
-Ai ajuns măcar la un rezultat?
-Habar n-am, nu mi-a fost bine.
-Atunci?
-Important e că sunt aici, restul...nu ştiu, le vom da noi de capăt.
-Nu e important doar faptul că eşti aici, aşteptam altceva de la tine după atâta tăcere.
-Ştiu, m-am gândit la asta. Încă suntem copii, nişte copii tembeli.
-Asta ştiu şi eu.
-E greu. M-ai dat peste cap, habar nu am ce vreau, sau dacă vreau.
-...
-Aş fi vrut să am altă reacţie, aş fi vrut să te iau în braţe şi să îţi spun că totul va fi bine, aş fi vrut, zău!
-Şi eu simt la fel. Şi teamă, şi fericire, şi supărare, şi că încă nu e momentul. Mai avem un pic de timp să ne hotărâm ce vrem, dacă vrem.
-E greu să fim trei, hai să ne maturizăm întâi.
Velvet Orchid de Tom Ford: Mister, Lux și Feminitate
Acum 3 săptămâni
6 comentarii:
frumaosa poveste :)
:) very nice!
uneori nu stim ce vrem si cand realizam e prea tarziu
Mi-a placut mult articolul DVS. Multumesc!
Mi-a placut mult articolul DVS. Multumesc!
Foarte frumos
Trimiteți un comentariu