Bine pe dracu'

 Se spune că dacă faci un bine, acesta ţi se întoarce. De ce însă am tot timpul sentimentul că orice aş face, numai bine nu mi se întoarce? Contează percepţia mea asupra binelui făcut, sau a altcuiva? Dacă contează părerea altuia asupra binelui făcut, atunci nu ar fi mai simplu să primim indicaţii clare despre ceea ce trebuie făcut? M-am cam săturat să tot ajut oamenii din jurul meu şi eu să fiu lăsat baltă. Nimănui să nu îi pese de ceea ce simt sau am nevoie. E un pic frustrant să ştii că nu ai nici un umăr pe care să te poţi baza.
 
 Atunci, la ce bun să mai fac bine unuia şi altuia? La ce bun să mai dau bani împrumut, dacă primesc o pirvire urâcioasă când îi cer înapoi, sau pur şi simplu sunt ignorat? La ce bun să mai fiu omul bun care îi ascultă pe alţii şi încearcă să îi ajute, iar când cer asta, toată lumea e ocupată sau are altceva mai bun de făcut, sau pur şi simplu ajungem să discutăm tot problemele lui. Nu e corect. Când se întoarce binele făcut? Se întoarce? Sau e doar o vorbă născocită de cei care au nevoie de ajutor la un moment dat? 
 
 La mine e clar: orice aş face, numai bine nu se întoarce. Cred că sunt în perioada sabatică, toate îmi merg din prost înspre mai prost.Şi culmea, se poate şi mai rău. Tot timpul se poate.

 Mă amăgeam că va răsări soarele şi pe strada mea. Dar futu-i, vine iarna, deci pula soare. Sau dacă chiar o să fie soare, o să fie soare cu dinţi, deci tot degeaba . :(