Idiotizarea prin TV

Am scăpat de criza economică. În sensul că nu se mai vorbeşte de ea. Într-un fel e normal: se apropie alegerile, iar lumea trebuie să uite de necazuri, să iasă la mici şi bere gratis, să asculte promisiuni.
 
 Pe de altă parte au apărut alte chestii mai importante de discutat la ştiri şi talk-show-uri. Două luni moartea lui Jackson a ţinut prima pagină. Aproape o lună vizita Madonnei şi îndemnul ei la toleranţă. Mai nou despre averea lui Dolănescu şi cearta fraţilor. Printre ele se vorbeşte de nişte jafuri, câteva violuri, ceva accidente şi cam atât.
 
 Încep să mă întreb la ce îmi foloseşte TV-ul. Muzică găsesc pe net, filme la fel (din fericire neintrupte de publicitate)...Ştiri? Ce ştiri? Care ştiri? Cele de care vorbeam mai sus? No thanks!
 
 Tembelizarea României începe cu TV-ul. Nu cu el ca obiect de mobilier, ci cu stilul televiziunilor de-a cauta senzaţionalul, de a dramatiza totul, cu scandalurile care nu mă interesează. Puţin îmi pasă că fraţii Dolănescu nu se înţeleg asupra averii. Sau că pe Jackson l-au ţinut 2 luni în frigider. Sau că Madonna a cântat naşpa şi ne-a invitat la toleranţă. Toate astea nu mă fac decât să mă simt român într-un fel care nu îmi place. Acela din proverbul cu capra vecinului. Ar trebui, probabil, să mă simt mai bine că alţii au probleme, deci nu sunt singurul?
 
 Tot ce se întâmplă în jurul meu şi nu are legătură directă cu mine mă lasă rece. Nu mă interesează absolut deloc. Şi nici nu mă fac să mă simt mai bine. Asist însă la idiotizarea în masă cu ajutorul televizorului. Imbelicizarea generală prin intermediul media. Prin toate emisiunile difuzate de toate canalele TV. Nu insist asupra emisiunilor gen "Iubire interzisă", "Trădaţi în dragoste", etc..sau asupra fantasticelor canale OTV, DDTV, B1TV...
 
 E jalnic ce se întâmplă cu televiziunile noastre, e patetic cât de idioţi ne cred producătorii respectivi.