Închide, că te sun!

 Mi-am făcut un obicei din a merge la interviuri. Uneori dau şi peste oameni faini, oameni cu care simt că aş putea face echipă, oameni care ştiu să facă o impresie bună. Din păcate, nu ştiu să îşi păstreze imaginea creată. Interviul se termină ceva gen: "Te sunăm să îţi dăm un răspuns." Mai sună telefonul dup-aia? Bineînţeles că nu. Probabil nu sunt cel mai bun pentru ei, nu asta e problema. Mă deranjează că se zgârcesc să dea un telefon să spună: "Nu eşti tu cel pe care îl căutăm. Am găsit pe altcineva care se potriveşte căutărilor noastre." Sau nu le place să refuze un om. Oricare ar fi răspunsul lor, mi-ar place să îl ştiu. În mod normal, reţin în agenda telefonului numărul şi numele celui cu care am dat interviul, sau al celui care m-a sunat să mă invite la interviu. Dacă nu sună în termenul stabilit, îi sun eu. Le spun eu că nu e cazul să conteze pe mine. Îi refuz eu. Îi scutesc pe ei de un refuz. Pe altă parte, cred că îi pun şi într-o situaţie jenantă, chiar dacă e doar la telefon. Cu siguranţă îşi vor aminti numele meu.
 
 Exceptând valoarea materială, cât/ce te costă să dai un telefon?