Cafea cu aromă de muscă

Obosit după o zi de servici, îmi fac o cafea şi mă pun în faţa laptop-ului. Îmi aprind o ţigare, dau câteva click-uri pe ici pe colo. E un ritual zilnic.
 
 Mirosul de cafea îmi încânta nările. Savuram cafeaua aburindă de lângă mine. Aproape că îmi ploua în gură. Iau cana cu cafea, dau să o duc la gură...dar ceva din cană îmi distrage atenţia. Mă uit. Stupoare! O muscă se spăla pe picioare în cafeaua mea. În mult prea savurata mea cafea. Ritualul meu zilnic părea că se duce dracului din cauza unei muşte infecte care s-a încăpăţânat să trăiască după prima zăpadă. O muscă sinucigaşă care vroia să îşi încheie socotelile cu lumea în cafeaua mea. De ce nu putea fi o muscă emo? Să îşi taie venele liniştită într-un colţ al casei? De ce a vrut că eu să asist la moartea ei? Spera cumva că o să o salvez? Mi-am pierdut cinci minute privind musca în încercările ei zadarnice de a înota, de a ieşi din cană. Nu reuşea şi eu nu aveam nici cea mai mică intenţie să o ajut. Iniţial am vrut să o ignor şi să o scot din cană să îmi beau liniştit cafeaua. M-am răzgândit însă. Am început să torn cu linguriţa cafea fierbinte peste ea. Se încăpăţâna însă să trăiască, se zbătea în încercarea disperată de a supravieţui. Mă uitam la ea şi mi-au trecut prin cap imagini din filmul "The Fly", filmul în care un cercetător se transformă în muscă. Mi-am amintit şi de Spiderman. Îmi imaginam o luptă între Spiderman şi Muscă. Îmi doream să câştige Spiderman.
 
 Am scos musca cu linguriţa şi am aşezat-o în scrumieră. Am ars-o cu ţigarea ca să îi curm suferinţa. Îmi spuneam că a fost o muscă vikingă şi ăsta e ritualul ei de înmormântare.
 
 Mi-am băut liniştit cafeaua pe care am savurat-o mai mult decât ar fi trebuit din cauza unei muşte. Cafea cu aromă de muscă. Do not try this at home.