La munte

 Marea majoritate a vacanţelor mi le-am petrecut pe munte, cu cortul, făcând trasee mai mult sau mai puţin grele, vizitându-mi ţara pe jos, admirând şi bucurându-mă de natură. Am făcut de câteva ori creasta Făgăraşului, am văzut Apusenii, am fost la Târgul de Fete de pe muntele Găina, am fost în Haţeg, am intrat în peşteri, am făcut alpinism, m-am bucurat de ţara asta frumoasă în vremea în care nu era plină de pet-uri şi urme de grătare şi ATV-uri. Am avut noroc, probabil.
 Numai când mă gândesc parcă mă dor iar umerii de la rucsacul ăla pe cadru, un rucsac rusesc moştenit de la un prieten, de cortul de două persoane care cântarea vre-o 10 kile, de toate proviziile îngrămădite în rucscac, de băutura în sticle de sticlă pe care tot în spate le cărai. Îmi plăceau nopţile. Nopţile lângă foc. Nopţile în care sticla se plimba din mână în mână, fumam Carpaţi şi povesteam, cântam. Cântam Compact, Colibri, Phoenix. Mai aveam şi alte cântece, cântece de munte le spuneam noi. Cântece cu versuri explicite. Am găsit câteva pe youtube, sunt un pic mai light, sunt cenzurate.









Ar mai fi destule cântece pe care le aveam în repertoriu. Cântece transmise de la o generaţie la alta de montainiarzi. Mi-e dor de gaşca de atunci, de plecările noastre pe munte, de locurile mişto, dar mai ales de nopţile cu cântece şi voie bună.