Niciodată

Am fost provocat iar de Sufleţica. Iniţial nu am vrut să dau curs provocării, sunt prea dese lepşele în ultima vreme, o să îmi transform blogul într-o mare lepşuială. Lepşuţa primită de la Sufleţica, pare simplă: trebuie să spun ce nu aş face, o înşiruire de lucruri pe care nu le-aş face niciodată. De un lucru sunt sigur că nu l-aş face niciodată, restul sunt discutabile, deci nu vorbesc despre ele.
 
 Prin cea mai nefericită întâmplare, dacă mi s-ar naşte un copil handicapat nu aş fi în stare să îl păstrez. Nici nu aş vrea să îl păstrez. Aş prefera să sufăr o perioadă scurtă de timp, decât să îl am alături toată viaţa şi să suferim împreună. I-aş face şi lui rău, mi-aş face şi mie.  Altfel stă treaba dacă în urma unui accident persoana dragă rămâne cu un handicap. Dar să se nască cu un handicap şi să te chinui să îl ţii lângă tine, nu mi se pare corect nici faţă de el, nici faţă de mine. Mai ales dacă e un handicap psihic. Copilul ăla o să fie o legumă toată viaţa iar eu sclavul lui. Nu m-aş bucura nici o clipă de el şi nici el de mine. Nu ne-am putea bucura de nimic împreună. Nu am putea avea o relaţie normală tată-fiu. Ştiu că sunt crud, dar e mai bine aşa. Nu cred că trebuie să fim martiri într-o astfel de situaţie. Cred că ar trebui să ne lăsăm conduşi de luciditate şi nu de sentimente şi să ne gândim la binele nostru şi la binele copilului. La ce îi putem oferi noi lui, şi ce ne poate oferi el nouă. Unde ar fi sprijinul la bătrâneţe? Ce s-ar întâmpla cu el dacă noi murim? Cine o să mai aibă grijă de el? Cum o să se descurce? Pare greu şi dureros să renunţi la un copil handicapat, dar e spre binele tuturor să fie aşa. O să vină vremea când copii vecinilor or să iasă la joacă afară, or să meargă la şcoală, or să aibă copii la rândul lor; iar eu o să stau tot timpul ăsta în casă cu un copil handicapat căruia trebuie să îi explic (în cazul în care înţelege) tot ce se întâmplă în jurul lui şi de ce e el diferit de restul lumii, de ce nu poate să aibă o viaţă normală, cu ce a greşit de s-a născut aşa, de ce m-am chinuit să îi ofer o viaţă pe care nu i-o pot oferi.
 
 Tu ce nu ai face niciodată?