The One

La o ejaculare este eliminat un volum cuprins între 2 şi 6 mililitri cu un număr de aproximativ de 120 de milioane de spermatozoizi pe mililitru de spermă.
 
 Şi numai unul e câştigător. Şansele unui spermatozoid de deveni uman sunt infime. ( Nu pun la socoteală spermatozoizii ejaculaţi în alte părţi/locuri decât în cele care i-ar putea da o şansa la viaţă. )
 
 Din atâtea milioane unul singur e răspunzător pentru restul vieţii noastre. Dacă informaţia genetică care o are el nu e informaţia pe care ulterior noi nu ne-o dorim? Cu ce e mai bun acel unic spermatozoid care ajunge primul şi fecundează? Cum se face selecţia la ei? Depinde doar de rapiditate? Dacă spermatozoidul care m-a conceput pe mine a fost leneş, dar s-a lăsat dus de val şi astfel a ajuns primul? Sau dacă era cel mai rapid? Sau ar fi trebuit să fie altul, dar a fost mâncat de ceilalţi spermatozoizi? Fiecare spermatozoid ne-ar fi putut da altă viaţă, alte sentimente, altă înfăţişare. Creatorul meu e un spermatozoid mic, mic care a avut norocul să ajungă primul. Câte alte milioane de spermatozoizi se pierd şi mor necunoscuţi doar fiindcă nu au avut şansa de a ajunge primii. Ovulul se dezvoltă într-o mare de spermatozoizi morţi, inutili, necâştigători. E preţul plătit pentru naşterea unei vieţi
Încă dinainte fazei embrionare suntem obligaţi de natură să fim cei mai buni, cei mai rapizi, cei mai cei. Unii reuşim, alţii nu. Deşi, toţi ne-am născut din spermatozoizi campioni. Toţi am plecat de la cel mai bun spermatozoid din acea generaţie de spermatozoizi. Cum ar fi fost însă dacă ar fi fost altul? De ce e întrecere între ei? De ce nu se ejaculează un singur spermatozoid? The One. El să fie cel ales, el să meargă câştigător spre ovul. Fără grabă, fără competiţie. Fără sentimente negative din partea milioanelor de spermatozoizi necâştigători.  .