Trecerile de pietoni

Trecerile de pietoni sunt pentru pietoni. Eu aşa ştiu. Mă enervez instantaneu când văd bicicliştii trecând pe bicicletă pe trecerea de pietoni şi aşteptând să le dai prioriotate. Nu mi se pare normal. E o trecere de pietoni, iar biciclistul nu e pieton. La fel mă enervează oamenii care efectiv pun piciorul pe trecerea de pietoni fără să se asigure deloc. E viaţa lor în joc. Cred că nu îi interesează deloc viaţa sau sănătatea lor. Nu m-ar deranja lucrul ăsta, dar îmi pun şi mie, ca şofer, viaţa în pericol. O limită de bun simţ ar trebui să aibă în ei şi să se asigure înainte de a trece strada, chiar şi pe trecerea de pietoni. Mă mai enervează cei care fac slalom printre maşini. Trec în fugă o bandă de circulaţie, se opresc, mai fug una şi tot aşa. De cele mai multe ori se află şi câte o trecere de pietoni în zonă, dar ei se încăpăţănează să îşi simtă adrenalina la maxim, probabil. Mai sunt bătrânii, care încep să treacă strada (pe trecere sau nu), se opresc la jumătatea drumului, se uită la maşina care se apropie şi nu ştiu ce să facă: să se întoarcă sau nu. Îi vezi pur şi simplu stând în mijlocul străzii ca nişte vaci venite de la păscut. Hotărăşte-te ce pula mea vrei să faci! Treci sau nu! Dar nu mai sta ca o vită în mijlocul străzii.
 
 Câinii comunitari în schimb s-au adaptat vieţii cotidiene. Ei ştiu să stea cuminţi la semafor până se face verde şi să treacă strada cuminţi, ei se opresc şi se asigură înainte de a trece strada, ei folosesc trecerile de pietoni cum trebuie. Oare e aşa greu pentru pietoni să îi privească şi să se comporte că atare?